Plimbare de iarnă în Toronto
Pășeam tăcuți, cu ochi închiși, pe lângă argintii copaci
Ce-și depănau povestea, sobră, sub bolta cerului înstelat.
În această lume de basm, unde e bine doar să taci
Să auzi cântecele pașilor, de pe covorul fermecat.
Și cum mergeam înfrigurați, privind la monștri de zăpadă
Ne-am pierdut, odată cu timpul, pe încurcatele poteci.
Era o liniște și-un pustiu, de nu putea nimeni să ne vadă
Cum modelam la turle și cetăți solemne, cu mâinile goale, reci.
Doar veverițele sprințare, ne priveau, sărind din ram în ram.
Nici o făptură omenească nu îndrăznea, să se arate,
Doar luna, ca un glob de aur, lângă un nor pierdut, zăream.
Domnea o liniște cerească pe aceste locuri, de Dumnezeu create.
Dormeau de acum sub cerul nopții, palate albe cu porți grele.
Dar nimeni nu le atingea, doar vântul se lupta, mereu să fure
Din măreția lor, dar cum nici o strajă de pază nu erau cu ele,
Doar gerul le apăra, de soarele ce le va învinge, și duce în pădure.
Pe aceste locuri poate sfinte ce Dumnezeu, cu greu, le-a luminat
Unde nimeni nu se plânge că toamna a intrat direct în iernat
Nu-i voie să rostești cuvinte, potrivnice, sau poate este chiar păcat
Căci Dumnezeu din toată lumea pe acest pământ ne-a adunat.
Și-am pornit din nou agale, pe mătasea covorul de argint
Lăsând în urmă taina zăpezii ce-n mari mormane s-a adunat
Măsurând tăcuți și singuri, prin parc, fir nevăzut de borangic
Păstrând în noi bucuriile vieții, care această lume ni le-a dat.
SUB CER DE STELE
Stea din adâncurile ,nopții din alte lumi de noi străine,
Te-ai rătăcit fără să ști, prin țara mea arsă de foc
Nu te-am știut dar te visam, cum umblam pe cer cu tine,
Și Doamne!...cum speram să-mi fi al vieții mele noroc.
Într-o zi fără să știu, pe un cer pustiu de dimineață,
Când ochii mei setoși plimbam, peste imensul infinit
Tu ai apărut minunea mea, cu focul tău nestins de gheață,
Și atunci în sufletu-mi pierdut, parcă toate s-au topit.
Nici n-am știut când de pe cer, ca o cometă ai dispărut,
Iar ochi-mi tulburați și grei, i-au inundat cu foc lumina.
Te-am căutat în nopți de-a rândul, cu ochii plânși și n-am știut,
Căci tu deja cu inima, v-ați pregătit în taină cina.
Simțeam că-n mine o altă viață, începe iarăși să învie
Am pus urechea mea la inimă, să aud tobele-mi cum bat
Și-un cântec nesfârșit ascult, din alte lumi, străine mie
Prin care-n micul meu infern, un paradis eu am aflat.
Acolo te-ai ascuns iubito, in sufletul meu tulburat,
Știam că vei fi doar a mea, cum te-am avut mereu în vis
Atunci în nopți fără odihnă, fără să știu te-am căutat
Și bulgărele meu de inimă, poarta din suflet ți-a deschis.
Acum ascult supus cuvinte din toate cântecele tale
Și n-am să pot închide rana, din sufletul meu aprins,
În mormânt cu tine-oi merge, petrecut cu multă jale
De focul clipei ce în taină sub cer de stele s-a aprins.
|
Achim Bucutea 2/5/2019 |
Contact: |
|
|
