Ce - nseamnă zborul ...
Mă-nalț pe cerul neted și sufletul mi-e plin.
Albastre gânduri, iată, mi le adăp din stele.
Și vântul poartă-n plete, miresme de pelin,
Se unduiesc copacii sub zările acele.
Ce-nseamnă zborul lacom, se vede-n astă seară,
Sub creștete de rouă, într-un altar senin,
Mi se inundă ființa cu topuri de cerneală,
Ce-au să-mplinească visul în anii care vin.
Înot adânc, sălbatic, pe creștete de lună,
Și-mi rotunjesc cuvântul sub cerul lunecos,
Într-un căuș al clipei, toți îngerii se-adună
Și torc, în falduri, firul, subțire și frumos.
Zadarnic ochi de smoală mă săgetează-ntruna
Și vor, cu sânge rece, să rupă zborul sfânt,
Aceste aripi saltă, nu obosește una,
Sunt candele aprinse-ntre boltă și pământ.
ROTUND
În rotundul de viaţă îmi cern risipirea,
Mă mistui avid, între cer şi pământ,
Şi caut, cu sete, ca armă, iubirea,
Mă aprind totdeauna şi mă scapăr cuvânt,
În rotundul din mine, mă frământ foc sau apă,
Sau pădure, sau ploaie, sau un bulgăre nins,
Mă rotesc pe deasupra când luna s-adapă,
Sunt un fir plutitor pe un cer necuprins,
Mă înalţ, din rotund, spre o linişte nouă,
Sap în slovele mele şi le-mprăştii în mers,
Făuresc, din nimic, raza lunii cea nouă,
Scapăr gândul cel nou şi-l aprind doar în vers.
CE FRUMOASĂ...
Ce frumoasă eşti, măicuţă,
Umbli prin mine desculţă,
Tot cu fustă înflorată,
Cu camaşă fin brodată,
Şi cu mâinile muncite,
Cu picioarele-obosite.
În privirea ta de mare,
Găsesc numai alinare,
În fuiorul tău de gând,
Număr stelele, la rând,
Şi în zâmbetul tău larg,
Zările adânc le sparg.
Mamă, ce frumoasă eşti,
Parcă mai mult înfloreşti!
Curgi în mine bob de floare,
Râu de rouă şi răcoare,
Rază galbenă de foc,
Mamă, mai rămâi un strop!
METAMORFOZE
Ne macină timpul în găuri de smoală,
Ne bântuie toamna cu fața ei goală,
Ne pierdem prin ceața oceanului dens,
Ne macină timpul în grabnicu-i mers,
Se macină carnea pe oase bătrâne,
De-a lungul, de-a latul, cascade în spume,
Ne pierdem și ochii, și gurile rele,
Ne macină timpul în negre himere,
Ne zgârie noaptea cu unghii de smoală,
Ne cheamă pământul cu fibra lui rară,
Și sângele curge prin găuri de fum,
Ne macină timpu-n copite de scrum.
CÂT EŞTI AICI…
Cât eşti aici, învaţă ce-i iubirea,
Sădeşte-o-n suflet, ca pe-un lucru sfânt,
Alungă ura, împacă-te cu firea
Şi bucuria va-nflori curând,
Cât eşti aici, în lumea asta mare,
Deschide aurore de senin,
Fii drept şi bun, fii aur şi culoare,
Fii răsărit pe-un cer înalt şi plin,
Cât eşti aici, ia-ţi inima şi-o umple
Cu-albastrul pur al apelor ce curg,
Despică bolta, zvâcneşte-o între tâmple,
Şi bucuria o să-ţi dea în pârg,
Cât eşti aici, fii oaza de lumină,
Cristal ce se înalţă-n infinit,
În tine vei avea, atunci, grădină,
Vei fi un plai de codri înverzit,
Cât eşti în lume, spală-te de rele,
Şi fii curat ca-n ziua cea dintâi,
Din timp fă-ţi loc acolo, între stele,
Cerul întreg să-ţi fie căpătâi,
Cât eşti aici, învaţă, demn, din viaţă,
Din apele ce curg neîncetat,
Din pasărea ce cântă-n dimineaţă,
Din răsucirea unui vis înalt,
Cât eşti aici, fii un model în toate,
Învaţă-i şi pe cei care greşesc,
Fii pagina completă dintr-o carte,
Cu litere de-argint ce strălucesc.
Marea
Iubita mea, ti-am cumpărat o mare,
E darul cel mai scump, de ziua ta,
O ai aici, așaz-o la picioare
Și poți să faci ce vrei, de-acum, cu ea,
Să știi că n-a fost scumpă marea asta,
Doar câțiva poli am dat, nu te-ntrista,
E marea lumii, ți-o ofer și basta,
Primește-o-n dar, iubito, e a ta.
Găsești aici și pești, și scoici, și alge,
Ai tot ce vrei în valurile ei...
Vapoare mii, bărcuțe cu catarge,
Și poate-ți da orice, numai să-i cei.
Iubita mea, ți-am cumpărat o mare
Și nu-i o simplă mare, precum crezi,
O ai aici, așaz-o la picioare,
În undele-i albastre să te pierzi,
Primește-n dar și soarele, și luna,
Delfinii toți din apele de-acu,
Și stelele ciopor, afar de una,
Și-aceea nu e alta, decât tu.
Ai aurul ce zace în adâncuri,
Și bogății, cum nu ai fi visat,
Citește-le pe toate, printre rânduri,
Ai marea ta, înoată lin, curat,
Iubito, vreau să știi, e marea noastră,
Așaz-o unde vrei, pe-un plai străbun,
Te voi privi, zâmbind, de la fereastră,
Și-ți voi cânta un cântec, ca acum.
În ea sunt lumi, primește-le pe toate,
Atâtea vise ce s-au spulberat...
Cu ochii tăi citește-o, ca pe-o carte,
E lumea mea, în care-am înotat.
În ea-s povești atât de vechi, se pare,
Iluzii frământate dinadins,
Pe fundul ei au năvălit cascade,
Un iureș alb ce curge-n necuprins,
Iubita mea, ți-am cumpărat o mare,
E-albastră, verde, neagră, precum știi,
O-neacă zorii roșii, în culoare,
Ea seamănă cu ochii tăi căprii,
Cu tine s-o păstrezi o veșnicie,
Cu pescăruși cu tot, s-o înfiezi,
E marea lumii, azi ți-o ofer ție,
Ți-o dau în dar, acum, între amiezi,
Iubita mea, ți-am cumpărat o mare,
Am dat pe ea doi poli și viața mea,
Așterne-o iute-aci, lângă picioare,
Și poți să faci ce vrei, de-acum, cu ea.
NU-I TOAMNĂ...
Nu-i toamnă, ca a noastră, nicăierea,
Bătută în cristale de argint,
Cu vânt suav și dulce cum e mierea,
Poieni aprinse care nu te mint,
Nu-i nicăieri arama ce lucește,
Și pomi ca niște lumânări de lut,
Nici galbenul pădurilor, pe creste,
Dar mai ales mirosul de pământ,
Nu-i nicăieri o toamnă ca a noastră,
Gravat-adânc în slovele de foc,
Nici iarba crudă, de sub bolt-albastră,
Nici cerul gri, cu toate la un loc,
Nu-i toamnă, ca a noastră, nicăierea,
Demn o purtăm, în noi, de când ne știm,
O-mpreunăm cu visul și tăcere
Și-o bem, la masă-n cupele cu vin.
HOTAR
Între mine și mine, este-un cer fără pată,
Este-o mare aprinsă, semănată cu sori,
I-o fântână cu apă, mereu neumblată,
Între mine și mine, sunt aprinse culori,
Port adâncile umbre, unduirea de raze
Și comori ce lucesc în pământul ascuns,
Acolo găsesc strălucirea din oaze,
Între mine și mine, este mirul de uns,
Între mine și mine, este-o boltă înaltă
Și ape adânci, cu frunți de zăpezi,
Sunt munții înalți cu creste de piatră,
Și codri pleșuvi, cu straiele verzi,
Sunt stele ce scurmă, cu sete, izvoare,
Și zbor neatins de păsări zglobii,
Între mine și mine sunt atâtea hotare...
Istorii și vremuri, părinți și copii.
CÂNTEC PENTRU ROMÂNIA
Ai atât argint de stele,
Ai atâta clar de lună,
România mea străbună,
Azi ţi-am pus, la gât, mărgele.
Ai păduri, ca din poveste,
Ai izvoare, ai şi munţi,
Ai şi mare, brazi cărunţi,
Dealuri cu înalte creste,
România, poartă albă,
Cântec sfânt, melodios,
Ţi-este numele frumos,
Eşti, la gâtul nostru, salbă.
România, ţară bună,
Leagăn dulce, trei culori,
Dor aprins în clar de lună,
Rouă picurată-n zori,
România, rai de floare,
Rază poleită-n dor,
Nu ne-a fost deloc uşor
Să te-aprindem în culoare.
|
