Atitudini : Nevoia de altruism
„Adevărata societate trăieste în noi însine”, sunt cuvintele filozofului italian Giovanni Gentile (1875-1944). Sistemul lui filosofic este considerat idealist, întrucât pentru el ideea – creatiunea spiritului nostru – este singura care ne poate spune ceva. Nu admite nimic care să nu fie înăuntrul constiintei. El consideră întreaga existentă spirituală un act viu, în fiecare clipa altul: „Atâta spirit, atâta bogătie spirituală, câtă viată spirituală în act”. Se bazează pe întelepciunea filosofiei crestine: „Adevărul este înăuntrul omului, nu în afară”; „omul nu e om de la natură”; „omul este om întrucât se face om”; „omul este o eternă făgăduintă”. Conform conceptiei sale, Societatea trebuie concepută ca un sistem de sfere concentrice, în care sfera cea mai apropiată de centru este omul cu raza cea mai scurtă, apoi familia, comuna, natiunea, omenirea, universul, centrul fiind cel mai viu, cel mai activ, din care iradiază vointa noastră. Dacă s-ar stinge lumina acestui centru, întreg sistemul ar intra în întuneric. Lumea morală deci, este creată, sustinută de vigoarea fiecăruia dintre noi, conform celor semnalate mai sus: „Adevărata societate trăieste în noi însine!”
Toate acestea sunt concluziile lui în urma unei analize adânci a sufletului omenesc. Preocupat de moralitatea lumii, îl citează pe Sfântul Francisc, italianul care a trăit la începutul secolului XII si a cărui învătătură este a iubi, a îmbrătisa realitatea lumii, prin altruism.
Aduc în amintire cuvintele Sfântului Francisc, citate de „Doamna de Fier” – Margaret Thatcher -, cu ocazia unei vizite făcute în centrul Londrei: „Acolo unde este neîntelegere, să aducem armonie. Acolo unde este greseală, să aducem adevăr. Acolo unde este îndoială, să aducem credinta. Acolo unde este disperare, să aducem speranta”.
Prin termenul de altruism se întelege „atitudinea morală sau dispoziţia sufletească a celui care acţionează dezinteresat în favoarea altora; doctrină morală care preconizează o asemenea atitudine”. (Dicţionarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”). Altruismul este definit ca opusul egoismului. Mai simplu si lămuritor, altruismul este grija pentru binele altor persoane si actiunea de ajutorare, salvare a lor, în caz de nevoie.
Enciclopedia internatională de stiinte sociale, defineste altruismul psihologic ca „o stare motivatională cu scopul de a creste bunăstarea altora", altruismul psihologic fiind în contrast cu egoismul psihologic ce se referă la motivatia de a creste bunăstarea personală.
Din nefericire, n-am învăţat să oferim celui de aproape ceea ce ne dorim noi înşine, n-am învăţat să-l înţelegem (cu atât mai puţin să-l ascultăm) şi nici să-i înlesnim calea pentru a face lucrurile mai frumoase şi mai uşoare. Suntem uneori altruişti pentru a epata în faţa lumii şi pentru a sublinia, ulterior, că suntem altruişti şi că oferim lucruri pe care alţii le pun greu la dispoziţie sau nici nu ni le oferă. Un fel de grandomanie. Altruismul a devenit, în acest fel, o modalitate de a te face să te simţi bine, un egoism involuntar, o modalitate de a te împăca cu anumite aspecte personale care nu sunt plăcute celor din jur. Am devenit altruişti-grandomani pentru a plăcea altora, pentru a ne plăcea nouă înşine, pentru a ne auto-satisface poftele nepotrivite, pentru a ne bucura de micimea sufletului, devenit egoist.
Altruismul adevărat este însă altceva, el caracterizează moralitatea, interiorul, dar si exteriorul, un mod prin care poţi dovedi bunătatea unei inimi căreia îi pasă de ceea ce se întâmplă. Conceptul are o lungă istorie în gândirea filosofică si etică. Termenul a fost initial inventat în secolul XIX de către sociologul si filosoful francez Auguste Comte (1798-1857) care a urmărit înfiintarea unei filosofii pozitive, corespunzătoare stadiului în care a ajuns omenirea si spre care trebuie să tindă, adică progresul umanitătii, umanitate pe care el o iubea, se spune, cu pasiune mistică.
S-a constatat că altruismul dintr-un domeniu poate avea un impact asupra altor domenii, că există o tendintă de reciprocitate, presupunând că oamenii se vor simti obligati să răspundă dacă cineva îi ajută.
Sociologii au fost mult timp preocupati de modul de construire a unei bune societăti, cu altruism, moralitate si solidaritate socială. Religiile lumii promovează altruismul ca pe o valoare morală de mare importantă. În Crestinism, de exemplu, altruismul este centrul învătăturilor lui Iisus aflate în Evanghelie. Prezenta si semnificatia iubirii este cuprinsă nu doar în cuvinte, reflectii, ci si în fapte. Astfel, noi trebuie să urmărim binele comun mai mult decât binele personal, întrucât binele comun este mai folositor pentru om. Referitor la aproapele nostru, în Levitic (Cartea a treia a lui Moise) Domnul a grăit: „Să nu furati, să nu spuneti minciuni si să nu vă înselati aproapele” (Levitic 11). În Sfânta Evanghelie după Matei, cap. 22, cele mai mari porunci sunt: „Să iubesti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău si cu tot cugetul tău” si „Să iubesti pe aproapele tău ca pe tine însuti”. Multi autori biblici subliniază o puternică legătură între iubirea pentru aproape si iubirea pentru Dumnezeu. Întâia epistolă a Sfântului Apostol Ioan, cap. 4, 21 ne grăieste: „Si această poruncă avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu să iubească si pe fratele său”.
Altruismul, această atitudine morală, omul o poate avea în sufletul lui, dar dacă-i lipseste, poate fi învătat. Dobândirea altruismului, dar si refuzul lui se vor face văzute în rezultatele binefăcătoare sau distrugătoare ale societătii în care trăim. Românul este inteligent si poate redobândi razele luminoase ale altruismului pierdut în ultima vreme. Dar acolo unde inteligenta lipseste, ea este înlocuită cu întunericul egoismului, al smecheriei, vicleniei, ironiei, a singurei dorinte de a dobândi puterea prin orice mijloace.
Viata de fiecare zi este plină de acte de altruism si egoism, cu motivatii umane sau inumane.
Suma actiunilor noastre este societatea pe care o clădim si în care vrem să trăim.
Parafrazând cele afirmate de Giovanni Gentile: Omul devine cu adevărat om când dobândeste calităti umane si clădeste societatea după tiparul acelor calităti dobândite.
Raleigh - Carolina de Nord /
|
Vavila Popovici / Raleigh 1/22/2019 |
Contact: |
|
|
