Delicii epigram(at)ice-catrene
Degetul și pregetul
Faptă fără preget
Ca și răsuflată:
Îi întinzi un deget
Și-ți ia mâna toată.
Banița și lingura
Ia-ți în spate ranița,
Ea-i mai certă, singura:
Practic, dai cu banița,
Dar ți-o scoți cu lingura.
Dar din dar
Dând, nu facem socoteala:
Tu – presura, eu – mălaiul,
Sacul - eu și tu – cârpala…
Dar din dar se face raiul.
Nici prea-prea, nici foarte-foarte
Moș Crăciun nici prea devreme,
Nici tardiv nu a venit.
Darul care-i dat la vreme
E, firește, îndoit.
Punct și de la capăt?
Vrei în toate cele
Să rămânem cviți?
Dă celui ce-ți cere,
Dar să nu-i promiți.
Lăcomia strică omenia
Greu să dibui până
Afli-de șufărie:
Tu îi dai c-o mână,
El îți ia c-o mie.
Zorii și zarea
Poți să-i dai zorii cu zarea,
Dar nicicând marea cu sarea.
Poți să-i dai ceea ce ai,
Nicidecum ceea ce n-ai.
Mierea și oțetul
Vitei biblice, bisulcei,
Să-i dai dragostea curată.
Oțetul de dar mai dulce-i
Decât mierea cumpărată.
Dai din toată inima
Din averea altuia
Dai c-o mână, iei cu două,
Unde-s două, nu te plouă.
Ce ușor mai este-a da
Din averea altuia!
Firea omului, eterna
Firea omului, săraca,
N-o schimbi nici cu-ncetinelul:
Când îi dai, îi fată vaca,
Când îi ceri, moare vițelul.
Egotismul și-mprumutul
Egotism, mânca-l-ar jaba,
Căci ce dai nu dai degeaba:
Ce dai, dai cu împrumut,
Și ce-i bun, și ce-i plăcut.
Oricum ai da-o
Dacă dai, nu ai,
Dacă nu dai, ai,
Dar, oricum ai da,
Ești anapoda.
Uitarea și neuitarea
Cumpătare multă,
Că-i mai creștinește:
Dacă ai dat, uită,
De iei, pomenește.
Sacul și pomana
Și poman’-ai vrea s-o dai,
Și să mâi cu sacul plin…
Doar cât dai, atâta ai,
Nici mai mult, nici mai puțin.
Datoria și prăvălia
Cui îi dai pe datorie nu mai intră-n prăvălie,
Pierzi prieteni, pierzi și bani, ba îți capeți și dușmani,
Iar de-l vezi din întâmplare într-o piață din obor,
Te sfidează cu-aroganța-i, parcă tu i-ai fi dator.
Râia și datoria
N-o-ntinde cu datoria:
Se ține de tine scai.
Datoria e ca râia,
Nu te lasă pân’ n-o dai.
Durabilitate
Nu e floare la ureche,
Ce-o porți pân’ se veștezește.
Datoria, cât de veche,
Ea nicicând nu putrezește.
Ceatlăul și datoria
Dacă-ți dă, iei și-un ceatlău,
Că-i de vișin, că-i de prun.
De la un datornic rău
Și un sac de paie-i bun.
Mai bine flămând decât sătul
Nu mănânci pe datorie,
Nici nu bei pe veresie.
Decât sătul și datornic,
Mai bine flămând și spornic.
Datoria și putrezirea
Îi ceru un icusar
Ca să-și cumpere un par.
Acum parul putrezește,
Datoria se lățește.
Minciuna credibilă
Când nu-ntorni o datorie,
Inventezi pricini o mie,
Apoi alta și-ncă una,
Pân’ o crezi și tu, minciuna.
Descătușare
Creditorii ipochimeni
L-au făcut să cadă-n vrie.
Nu mai e dator, căci nimeni
Nu-i mai dă pe datorie.
Sculatul de dimineață
Una dintre Parce, hoața,
Stă cu foarfeca pe ață.
Dacă vrei să-ți lungești viața,
Scoală-te de dimineață.
Inocența și malaxorul
Revărsatul zorilor –
Inocența pruncilor.
Nu știu, râșnița și piua,
Că nu ține toată ziua.
Rețetă
Vrei să faci mai multe-n viață?
Să-nfrâni timpul bidiviu?
Scoală cât de dimineață,
Culcă-te cât de târziu.
Urare
Pune-ți-s-ar, soro, piua,
Dezlega-mi-ți-s-ar ața.
Ce poți face dimineața
Nu poți face toată ziua.
Sculatul și însuratul
Să te scoli de dimineață
Niciodată nu-i târziu,
Cum, la fel, nu strică-n viață
Să te-nsori de timpuriu.
Prânzul și mânzul
Cine doarme pân’ la prânz
E becisnic ca un mânz.
Numai ora dimineții
Este aurul vieții.
Petrecerea și măsura
Dacă viața mult îți place,
Te distrezi, dar cu măsură.
Dimineața, că-i râvnace,
Bolf de aur poartă-n gură.
Boală grea
Seca-ți-ar buzele tale,
Cum m-au băgat ele-n boale!
Nicio boală nu-i mai grea
Ca dorul și dragostea.
Dor de dor
Greu e vara la pășune
Să duci dorul de căpșune.
În dorul căpșunelor
Mănânci fragii buzelor.
În logodnă-albastră
Sub o steauă logostea
Mândra de dor lăcrima.
Fără dor și fără jale
Nu-ți ies lacrimile-n cale.
Omul și dracul
Iarna, omul, în găoace,
Doar în vis își vede roada.
Dracul, când n-are ce face,
Își mai cântărește coada.
Oaia dracului
Dracul cât s-a dat de-a dura,
A căzut cu toți la pace,
Iar din toată creatura
Numai oaie nu se face.
Ajunge-o măciucă la un car cu oale
Dracul șade-n vârf de ciucă
Și prăvale caru-n vale.
Dac-ar fi un car cu oale,
N-ar fi dracul o măciucă?
Dracul și acul
Lupul, cât îi el de fiară,
Și-a ars blana-n jilț de ceară.
Dracul e atât de drac,
C-ar ședea și-n vârf de ac.
Patronatul și încornoratul
Să ți-l faci pe veresie
Subaltern? Ba pofta-n cui!
Dracul toate-ar vrea să fie,
Dar cirac – al nimănui.
Comunistul ieri și azi
A vânat mireni și clerici.
Azi renaștem. A avânt i-i?
Dracul nu face biserici
Și nici puțuri la răspântii.
Comunistul antihrist
Un fost comunist
Tipic antihrist.
Pe dracul la cruce
Nu-l poți nicicum duce.
Dracul negru și cel alb
Salt de iezi,
Trupuri șaradă.
Nici să-i vezi,
Nici să te vadă.
Dracul alb și dracul negru
Că-i telpiz sau că-i codalb,
Nu-i niciunul mai integru.
Se întâmplă dracul alb
Să-l mai pape pe cel negru.
Dracul și călcătura
Dracul nu-i așa de negru
Cum spun cei ce nu-l văzură.
Dac-ar fi, ar fi alegru
Orice negru-n călcătură.
Șubrezenie
Ochi țintind ca din sânețe,
Cum v-ați pierdut seninețea!...
Ce-i clădit pe frumusețe
Moare-n timp ca și frumsețea.
Dragostea și mințile
Dragostea mințile-ți ia,
Ți le zghihuie-n răstoace…
Dacă dragostea le ia,
Mariajul ți le-ntoarce?
Dragostea nu știe șapte
Dragostea e poliglotă,
Tren vibrant săltând pe șine.
Conversezi și-n hotentotă,
Doar decât … să ai cu cine.
Infractoarea
Dragostea e infractoare,
Nu respectă nicio lege.
N-are cap, n-are hotare.
Principalu-i … să se lege.
Dragostea n-o pui la păstru
Nu știe-a trăi cu păstru.
N-are ham, n-are căpăstru.
Dragostea nu e moșie,
S-o poți lua cu chirie.
Antonimie
Totu-n lume-i antonim:
Viață – moarte, roză – spin…
După nori e și senin,
După dragoste – suspin.
Iubirea și ura
Nu-nțelegi cum poate-o floare
Să aducă disperare.
Dragostea peste măsură
Aduce în urmă ură.
Eterna ispită
De nu vrei să pierzi partida,
Leagă-ți ochii ca Femida.
O căutătură dulce
Doar la dragoste te duce.
Dragostele și pacostele
Ochii și sprâncenele
Leagă-n timp dragostele.
Deocheate, genele
Picură pacostele.
Sororitate
Merg ținându-se de mână
Dragostea și gelozia,
Iar în luptă ce le mână,
Dacă nu prietenia?
Mina și cina
Are-o mină bosumflată
Că-i mâncarea nesărată.
Unde-i dragoste puțină,
Lesne-i a găsi pricină.
Plagă incurabilă
Nu te-nvață-o puritană
Cum se vindecă o rană:
Mai ușor cea de cuțit
Decât rana de iubit.
Când nu-i loc de alba-neagra
Un coltuc de pâine neagră
Și cu dragoste curată
E mai bun decât cu albă,
Dar cu dragoste-ntinată.
Mai tare decât moartea
Nu-i nimic peste putință:
Nicio moarte, nicio lege,
Care,-ascunsă-ntr-o ființă,
Dragostea să n-o dezlege.
Ce-i mai bio pentru cuore mio?
N-am să-i spun dietei: „Pa!”
Totuși, eu aș consuma
Mai puțin legume bio
Și mai mult amore mio.
Dragoste chioară (și amor ghebos)
Mai pe-ascuns, dar mi se spune
C-am luat o goliciune.
Nu vede dragostea chioară
Dacă rogojina-i goală…
Cea mai veche – la ureche
N-ai prins bine, una-două,
Să comiți o gafă nouă,
Că, pe loc, dragostea veche
Îți șoptește la ureche.
Vedeta și rețeta
Mi se tânguie-o vedetă
Cum că nimeni nu-l dorește.
Este-o singură rețetă:
Vrei să fii iubit? Iubește!
Cuneiforme
Cuneiforme în granit:
Doar cât dai, atât primești.
Deci, și tu vei fi iubit
Nu mai mult decât iubești.
Dumnezeu și-ndrăgostitul
Poate-oricine să te certe,
Nu oricine – să te ierte.
Un îndrăgostit lulea,
Numai el poate ierta.
Un vin bun și-un răsuflat
Dragostea – vin de băut
Și tot ea – vin oțetit:
Mult prea dulce la-nceput,
Prea amară la sfârșit.
Dragostea dintâi
Plânge-ți-ar la căpătâi
Mia-ntreagă sau și peste,
Dar ca dragostea dintâi
Alta-n lume nu mai este.
Dragostea și soarele
Decât pâine gri cu unt
Și să mă uit în pământ,
Mai bine neagră cu sare,
Privind la el ca la soare.
Dragoste imposibilă
Poți obține-n timp de toate
Cu momeli și cu vrăjeală,
Una, numai, nu se poate:
Dragoste cu socoteală.
Curtă gâța, lung suspinul
Draga, gâță curtă,
Lacrimi nu-i ajung.
Fie cât de scurtă,
I-i suspinul lung.
Lege nescrisă
Lege sfântă, dar nescrisă,
Nu se dă pe recipisă:
De nevoie îl iubești,
Lesne, deci, îl și urăști.
Drag – cu drag, silă – cu silă
La ce ți-i drag
Te uiți cu drag,
De ce ți-e silă,
Te uiți cu silă.
Ispita
Și-ar propti toiagu-n barbă,
De nu l-ar tenta ispita:
Dacă dragostea e oarbă,
Cum își vede ea ursita?
|
Nicolae Matcaș 1/18/2019 |
Contact: |
|
|
