Ghicitorul
Fluturi de mătase, încretiti la gene,
Îmbătati de lene, cu ochi de strigoi
Imi tocesc pe tâmple, calm si in tăcere
Tot ce nu puturăti să imi tociti voi
Timpul îsi scobeste nările uscate
Plictisit de moartea zilei de apoi
Enervat ca totusi, din atâtea lucruri
Si atâtea fiinte, si nimic din noi
Nu-l învineteste, nu-i dă nici o palmă
Nu se-mpotriveste nici măcar un pic
Zace jos săracul, ghicitor in stele
Fără de secrete. Nimic nou. Nimic.
Dezbărati de toate, despuiati si goi
Oare câti de mâine mai rămân în noi?!
Vorbe
Sarutari in loc de vorbe… Oare cine sa le spuna? Oare cat sa stau cu tine? Oare cine ni le-aduna?
Vorbe ude de saruturi Ascutite si-ndesate. Vorbe scurte. Ascultate Ca atunci pe la-nceputuri...
Sarutari vorbite-n soapta, Cantece indragostite Tu de mine, dintr-odata. Eu de tine, pe simtite.
Si-nveliti de soapta lunii, Departe de toti si toate, Stele vor sa ne sarute. Vorbe, vor sa ne imbate…
Sarutari si vorbe-alese Pentru tine, pentru mine. Far-oprelisti, sau rusine Sarutari de vant purtate...
Vorbe si saruturi multe Intre noi incet se-aseaza Ca-ntr-o sala de spectacol Iar la mijloc un oracol Sta si le interpreteaza.
Si iti spune: Tu, din toate, Vei primi saruturi soapte.
Burlington, ON
|
Lucian Vasiliu 1/16/2019 |
Contact: |
|
|