Tripticul vesnicei eminesciene
*
Ca un cerb în lumina poienii,
Descoperim vesnicia, rupându-ne
Din pântecul mamei
Si nu stim, sub raza soarelui,
Că trece prin apa mortii,
Muindu-si aripile din când în când,
Lovind fruntile
c-un somn greu
sub cerul ochilor.
*
Te-astept într-un cuvânt
Să-i dai al vesniciei sens
Si ochiul soarbe lumina,
O licoare din nefiintă.
Te-astept într-un cuvânt,
O poartă de-asteptare sunt,
Vino, iubire, spre gloria eternă,
Cer de credintă.
*
Clopote-n noi, de argilă,
Rupându-se din moarte,
Magie de-a pururi trăind.
Dospeste-n sine tăria.
Să cadă lumina si sământa,
Schimb trupul cu vecia...
|
