Mapamond contemporan - Tendințele anului politic 2019 par să continue trendul precedent
Anul 2019 debutează cu agravarea contradicțiilor politice americane pe fondul crizei de guvern, o nouă președenție a UE în premieră pentru România pe fondul adâncirii conflictelor europene generate de Brexit și creșterea curentului populist, radicalizarea agresiunii economice modiale promovate de China, continuarea presiunii pan-slaviste a rușilor îm Europa. Care vor fi însă marile surpize politice ale anului?
Este posibil să asistăm la o perioadă de status quo care să pregătească terenul pentru schimbările politice din 2020, în special alegerea unui nou parlament european și alegerile prezidențiale din America.
Dacă în perioada de glorie a imperiului roman, contemporanii obișnuiau să declare că toate drumurile duc la Roma, politica timpului prezent are putea parafraza această prezicere prin înlocuirea Romei cu orașul simbol al politicii americane. Washingtonul este fundamental nu numai pentru SUA dar și pentru tendițele politice majore la nivel global.
Anul politic va fi puternic marcat de conflictul deschis dintre administrație și majoritatea democrată a congresului. Este evident că această situație va bloca semnificativ posibilitatea acordului politic la vârf pentru următorii doi ani.
Un aspect foarte important care va marca viața politică americană în acest an este viitoarea canadidatură la prezidențiale a partidului democrat. Vor concura Hillary Clinton și Bernie Sanders, din nou?
Va reuși partidul să impună un candidat situat la centru și acceptat de unanimitate?
Acestea sunt întrebări esențiale pentru tabăra democrată mai divizată ca oricând între grupări situate foarte la stânga pe axa politică și cele moderate. Fostul vice-președinte Joe Biden în administrația Obama, este gata să candideze din nou, pentru a treia oară. Moderat și oarecum popular, Biden ar putea reprezenta o soluție pentru democrați.
Sunt de remarcat însă și alte posibile candidaturi – Julian Castro, care ar fi primul președinte de sorginte mexicană, Kamala Harris, care ar fi primul președinte femeie afro-american sau Beto O’Rourke, tânărul democrat texan care aproape că l-a învins pe republicanul Ted Cruz în lupta pentru senat din noiembrie 2018.
Democrații vor fi în mari focuri politice și este imperativ pentru ei să lupte uniți și să adopte o linie moderată, la centru, pentru extinderea bazei electorale.
Așadar, piesa de rezistență va fi identificarea contr-candidatului care va încerca înlocuirea președintelui Donald Trump. Tradiția politicii americane este, cu anumite excepții notabile, că președintele în funcție are șanse să fie reales pentru al doilea, și ultimul, mandat. Rămâne de văzut dacă viitorele alegeri vor confirma sau infirma tradiția politică.
Deși marcată de contradicții majore proprii, Europa privește cu anticipat interes agitația politică de pe malurile Potomacului. UE este în așteptarea unui nou acord comercial cu SUA și, prin urmare, interesul pentru un acord care ar putea fi negogiat cu un nou președinte, după 2020, este absolut evident. Ieșirea Albionului din UE după Brexit, va avea un impact semnificativ pentru partenerii europeni în 2019.
Mai mult, avocații solizi ai acordului european, Angela Markel si Emmanuel Macron, stau sub semnul propriei lor zodii politice nefaste. Cancelarul german are șanse sporite de a pierde alegerile viitoare, și pentru ca dezastrul ei să fie mai amplu, germanii par determinați să aducă la putere o posibilă coaliție de stânga, între social-democrați și ecologiști.
Președintele francez are o poziție internă subrezită, o cotă minimă de popularitate și este departe de a avea o voce puternică în viitorul UE.
Parteneriatul european este mai șubred ca oricând măcinat de creșterea tendințelor politice și ideologice radicale – populism, socialism și extrema dreaptă. Mai mult, state membre – inclusiv România care anul acesta va avea președenția UE – sunt adesea criticate pentru corupție politică și slăbirea statului de drept. Prin urmare, UE traversează o periodă politică dificilă iar 2019 ve decide semnificativ viitorul acestei grupări suprastatale, după alegerile europarlamentare.
Puterile globale sunt marcate de incertitudini în 2019. China este în dialog critic cu SUA – noile politici comerciale americane au lovit economia și moneda natională chineză. Totuși, China va juca o carte norocoasa în relațiile cu SUA, aceea de mediatorentitre în dialogul dintre americani și Coreea de nord.
Russia este o cauză de îngrijorare pentru vecinii europeni și la nivel global. Putin continuă să prezinte un rol activ în orientul mijlociu și revendică un rol sporit în distrugerea ISIS și alianțele temporare pe care le are cu musulmanii Shia.
Anul 2019 va continua cu destulă precizie tendințele politice precendete și va accentua, din păcate, radicalizarea politică la ambele capete politice, excesele politicilor de tip corectiv, ascensiunea socialismului academic.
Cu toate acestea, politica globală nu anunță o criză apocaliptică – crizele vor fi închise în compromis politic, se vor naște alianțe noi, alianțe vechi intră în isorie.
Viitorul nu este mai pesimist, doar ceva mai predictibil.
|
Luiza Mureșeanu/ Toronto 1/13/2019 |
Contact: |
|
|
