Doresc...
Doresc trezirea aşteptării imense
în regăsirea zâmbetului universal,
cu nori de lumină ferind de miracol
mângâietoarea plutire strămoşească,
în gândurile neînţelese ale cotidianului.
Doresc să culegem din aurul zilei
împotmolitele taine din ritualuri
mărturisite odată pentru o icoană
a răbdării fără sfârşit din tricolor.
Doresc să alung nepăsarea tristă
din minunile mari ale zilelor mele,
sădind în sufletul celor îndoielnici
semnele năvalnicelor străluciri
într-o horă dirijată din înalte ceruri,
când imnul nostru va înveli lumea.
Doresc să fim licuricii netrecători
în stelele tremurate fără armonie,
dar vreau pe pământul meu o casă.
PS Poemul este din volumul meu Ecuaţia vieţii din 2018
|
Constantin Rusu 1/2/2019 |
Contact: |
|
|
