Patriarhul Biserici Ortodoxe Romane , Prea Fericitul Teoctist la 90 de ani
Interviu acordat agentiei Rompres
Rompres: PF Părinte, ce vă doriți cel mai mult la împlinirea venerabilei vârste de 90 de ani, pe care o aniversați pe, 7 februarie?
PF Teoctis: Aș dori să împlinesc inițiativa patriarhiului Miron Cristea de a înălța Catedrala Mântuirii Neamului Românesc, a Patriarhiei noastre, proiect pentru care am făcut eforturi din 1990, până acum fără rezultat, însă nădăjduiesc că acum vom avea o soluție favorabilă.
Rompres: Aveți mai multe speranțe decât anul trecut?
PF Teoctist: Mai multe, pentru că speranța crește cu timpul, dacă o păstrezi.
Rompres: V-ați împăcat cu președintele Traian Băsescu?
PF Teoctist: Sigur că da! Am făcut pace într-un mod cu totul neașteptat. Cum ați văzut, după rugăciunea pe care am făcut-o la depunerea jurământului de credință la învestitura în funcția de președinte, Traian Băsescu mi-a sărutat dreapta, lucru pe care nimeni nu l-a mai făcut până acum. Sigur că i-am mulțumit! De acum înainte, deși avem toate aprobările pentru catedrală, vom continua să facem demersuri pentru obținerea unei soluții favorabile. Nădăjduiesc că va fi bine.
Rompres: Ce ați vorbit cu președintele Traian Băsescu la învestitura sa în funcție?
PF Teoctist: Am fost întrebat despre acest subiect de ziariști și credincioși din Europa, SUA și chiar din Africa. Așa cum le-am răspuns lor vă spun și dumneavoastră și anume că există clipe unice și ele se înscriu în taina lor și rămân în taina lor. De vreme ce eu slujesc Dumnezeul adevărului și dreptății, să avem nădejde că această scurtă discuție a însemnat foarte mult pentru bine. A reprezentat și un simbol pentru lumea întreagă, care a văzut un președinte de stat cinstind, nu un om, ci pe slujitorul lui Dumnezeu.
Rompres: Asta înseamnă că în acest an va începe construcția catedralei?
PF Teoctist: Așa să vă ajute Dumnezeu și să vă fie cuvântul de aur.
Rompres: V-ați gândit să vă retrageți din funcția de patriarh?
PF Teoctist: Este greu de spus, pentru că în Biserică este foarte greu să-ți manifești voia. Mântuitorul a spus că "Nu caut voia mea, ci voia Tatălui care m-a trimis". Este o mare îndatorire pentru noi toți să vedem, chiar atunci cînd nu ne convine, unde ne îndreaptă pașii Biserica. Aceasta este voia lui Dumnezeu, și Îi mulțumesc că nu am spus niciodată "Nu", începând din casa părinților și până acum, celui care mi-a spus să fac ceva sau să mă duc undeva.
Rompres: Ce vă reproșați în activitatea de patriarh, pe care ați început-o acum 19 ani, la 9 noiembrie 1986?
PF Teoctist: Îmi reproșez multe pentru că, indiferent cât de mulți ani am lucrat, nu pot să spun că am făcut tot ceea ce puteam să fac, mai ales ținând cont de răspunderea pe care am avut-o și o am în Biserică. De aceea, satisfacția vieții pe care mi-a dat-o Dumnezeu nu este deplină. Aș fi vrut să împlinesc întrutotul lucrurile după voia Lui și după cum îmi spunea mintea, dar lucrurile s-au întâmplat altfel. Adică necazuri, piedici de tot felul în slujirea Bisericii. Dar și Mântuitorul a spus ucenicilor săi "În lume necazuri veți avea, dar îndrăzniți căci Eu am biruit lumea". La vârsta mea, îmi îndrept gândul către Dumnezeu pentru acest neașteptat și nemeritat dar de a fi pășit în cel de-al 90-lea an al vieții. Cu gândul acesta al neîmplinirilor mele, dar și cu gândul de mulțumire față de părinții mei trec pragul acesta, foarte important în viața mea.
Rompres: 90 de ani este o vârstă venerabilă.Cum stați cu sănătatea?
PF Teoctist: Cum mă vedeți și cum mă auziți! Mulțumesc lui Dumnezeu, mă simt bine și aștept zilele acestea ca frații mei de slujire să vină să fim împreună, așa cum vreau să fim și în viața veșnică, unde trebuia să fiu demult, dar Dumnezeu mi-a dat posibilitatea de a împlini din lipsurile ce mi-au mai rămas și, eventual, de a și avea timp de îndreptare, de pocăință. Pentru că omul, orice ar fi el, este supus slăbiciunilor, păcatului și relelor.
Rompres: Care este cel mai important moment din viața Preafericirii voastre? Când ați fost uns în monahism, când ați fost întronat patriarh?
PF Teoctist: În Biserică toate aceste momente depind de modul în care ți-ai asumat răspunderea și de felul în care ai dus-o la îndeplinire. Este greu să afirm că intrarea în monahism este un moment de bucurie sau de satisfacție. Dumnezeu mi-a purtat pașii de la 13 ani pe calea Schitului Sihăstriei Voronin, din preajma Botoșanilor, fără să mă fi călăuzit cineva. N-am avut nici rude în Biserică de la care să fi auzit ce înseamnă slujirea Bisericii. Aceasta am învățat-o de la părinții, frații și surorile mele, eu fiind penultimul din cei 11 frați. Cred că, în aceste condiții, intrarea mea în monahism este ceva cu totul excepțional. De aceea, de fiecare dată când am avut ocazia, am refăcut acel drum pe care l-am făcut atunci cu prietenul, vecinul și fratele meu de botez, Haralambie, cu care am plecat la schit fără știrea părinților, nu pe drumul obișnuit, ci de-a dreptul prin pădure, până când am ieșit exact la poarta schitului, pe care îl consider un loc sfânt pentru mine. De-a lungul timpului, am meditat de multe ori în acel loc, cu multă recunoștință față de Dumnezeu care mi-a arătat calea, care apoi m-a ajutat să și rămân statornic sub aripa și ascultarea Bisericii. Asta este bucuria mea cea mai mare, din cauză că am avut colegi în seminar care au renunțat la monahism. Dar mie mi-a ajutat Dumnezeu, rămânând monah, deși am avut de înfruntat foarte multe greutăți materiale, eu fiind fiu de țăran.
Rompres: Cum decurge o zi obișnuită de muncă pentru Preafericirea voastră?
PF Teoctist: Este de la sine înțeles că un slujitor al Bisericii își începe ziua cu rugăciunea, cu limpezirea minții, pentru că sunt pus în situația de a împărți dreptatea omenească. Nu-i pot împăca pe toți, cât de multă înțelepciune și cunoștință aș avea, pentru că oamenii care vin la mine în birou, clerici și mireni, vin cu greutățile lor sufletești pe care le consideră, fiecare, cele mai importante din Univers. Trebuie să le acord timp pentru a-i asculta ce au de spus. Apoi, sunt adunări, consfătuiri, pentru că noi în Biserica Ortodoxă nu lucrăm singuratici, nici preotul, episcopul și nici măcar patriarhul. De dimineața până seara aproape că nu am timp pentru mine.
Rompres:Unde vă petreceți timpul liber?
PF Teoctist: De acum 19 ani, de când sunt patriarh, nu mi-am luat concediu, așa cum făceam înainte, pentru că nu am mai avut posibilitatea. Atunci, folosesc sărbătorile și zilele mai puțin aglomerate și mă duc la un schit din Dragoslavele, în zona Muscel, iar când am foarte puțin timp mă duc la Mănăstirea Cernica. Dar chiar și atunci tot slujire este, pentru că aceia la care te duci așteaptă să le răspunzi la întrebări, să le aprobi ceva.
Rompres: Cum vă veți aniversa ziua de naștere?
PF Teoctist: Ca de obicei. Dimineața, de la ora 9 voi sluji Sfânta Liturghie împreună cu membrii Sfîntului Sinod, apoi va avea loc un moment aniversar la Palatul Patriarhiei, urmat de recepție, la care vor participa reprezentanți ai autorităților centrale și locale, reprezentanți ai celorlalte culte, personalități marcante din domeniul afacerilor, culturii, etc. După-amiaza doresc să o petrec, ca în fiecare an, cu prietenii mei de la Căminul de bătrâni Radu Vodă.
N.R. Multumim celor de la Rompres , de la care am preluat acest interviu
|
Rompres 2/4/2005 |
Contact: |
|
|
