Început de an la “Cenaclul Observatorul”.
Ca si anul trecut, prima sedinta a “Cenaclului Observatorul” a anului 2005 s-a tinut, la invitatia Pr. Ion Cudritescu, duminica 23 ianuarie, în sala de reuniuni a bisericii Sf. Ion Evanghelistul din Toronto, în care s-au strâns in jur de 300 de persoane.
Gazdele ne-au primit cu o masa plina de gustari si aperitive apetisante, care, dupa ce au fost binecuvantate de parinte, au fost consumate cu placere de participanti înainte de începerea programului reuniunii de cenaclu
Tematica a fost axata pe evenimentele literare si istorice ale lunii ianuarie: aniversarea nasterii marelui nostru poet Mihai Eminescu a marelui dramaturg I.L. Caragiale, Unirea Principatelor si alte evenimente ale lunii Ianuarie
Sala de festivitati a bisericii pregatita pentru aniversare. Mesele din fata erau, ca de obicei, pline de carti si reviste, dintre care nu lipsea voluminoasa lucrare “Istoria Litaraturii Române” de G. Calinescu, carti ale lui Eminescu si Caragiale, carti despre Unire, mari portrete ale lui Mihai Eminescu, Caragiale si A.I.Cuza, documente legate de evenimentele lunii, reproducerea bustului “Eminescu” de la Hamilton, executat de Nicapetre si, evident, nelipsita pâine de casa cu steguletele Canadei si României înfipte în ea, o expozitie de reviste si carti vechi, iar pe o masa alaturata trona o superba torta (adusa de poeta Laura Homa) cu portretul lui Eminescu facut artistic din zahar. Maestrul Nicapetre a adus din atelierul sau, cu ocazia cenaclului, o statuie in lucru, bustul lui Ion Creanga. În partea opusa a salii era montata expozitia de pictura a d-lui Vasile Savciu.
Sesiunea a fost deschisa de d-l Puiu Popescu, cel care modereaza fiecare din intalnirile noastre.
Dansul ne-a prezentat numarul 51-52 al revistei “România Literara”, în care este publicat “topul” celor zece “cei mai buni” poeti români ai tuturor timpurilor, alcatuit pe baza aprecierilor unor critici literari din România. Au urmat firesc discutii si comentarii interesante care vor da loc poate unor dezbateri scrise în paginile revistei noastre.
Au urmat apoi doua prelegeri, ambele captivante, prezentate cu competenta si talent.
Prima a fost cea despre Eminescu tinuta de d-na Tea Niculescu (ce semneaza ca scriitoare cu numele Maria Cecilia Nicu). Trebuie sa marturisesc ca toti am ascultat-o cu rasuflarea taiata, nu numai pentru ca Eminescu este un subiect pasionant prin el însusi, cat mai ales pentru ca vorbitoarea ne-a captivat atentia prin prezentarea unor aspecte mai putin cunoscute din viata autorului. Pledand pentru meritul locului întâi în topul poetilor români, Tea a plasat poezia lui Eminescu în contextul literaturii române si celei europene (cu deosebire poezia franceza si germana), accentuând asupra unicitatii, universalitatii si atemporalitatii ei. Despre personalitatea lui Eminescu, conferentiara ne-a spus ca geniul poetului il facea pe Eminescu un om pasiv, trist, pesimist, nicidecum un agresiv. A fost citita ca exemplu ultima strofa a poeziei “Imparat si proletar”, exemplu edificator in acesata privinta. De aceea diferite acuzatii aduse lui Eminescu, nu sunt fondate, nefiind posibile la un om cu personalitatea poetului. Prelegerea d-nei Tea, rostita fara nici o foaie de hârtie în fata, a fost o lectie de literatura româna de cea mai buna calitate si cei din sala au regretat ca timpul limitat nu i-a permis sa ne spuna mai multe.
Cea de a doua prelegere, despre Caragiale, a fost tinuta de profesorul Silvestru Moraru.
Spusa cu har, umor si competenta, prezentarea ne-a comunicat ceea ce probabil cu totii stiam, ca al nostru Caragiale nu e “Molier-ul” României, ci este EL INSUSI, neputând fi identificat cu nimeni altcineva. S-a precizat caracterul universal al operei lui ( cu haz a fost spusa si anecdota japonezilor care, la prezentarea unei piese de Caragiale în Japonia, s-au intrebat daca autorul traise în Japonia, caci stia foarte bine realitatile de acolo).
Sursa de inspiratie a operei lui Caragiale a fost VIATA insasi, ne-a spus d-nul Silvestru Moraru, combatând, cu umorul sau specific, prototipul manualelor scolare existente. Prezentatorul a insistat si asupra caracterului URBAN al operelor marelui autor.
Dupa cele doua excelente lectii de literatura a urmat un moment emotionant: corul Armonia, sub bagheta lui Augustin Medan a interpretat câteva cantece pe versuri de Eminescu, printre care “Sara pe deal” “Printre sute de catarge” (în premiera) si “Pe lânga plopii fara sot” si unul pe versuri de Veronica Micle, care l-a avut solista pe Angela Stoita. Ni se pare ca nivelul corului si mai ales felul în care acest cor TRANSMITE emotiile este deosebit de ale altor coruri si vom reveni cu comentarii într-un articol viitor, consacrat acestei formatii.
Un grup din trupa teatrului “Majestic” a prezentat cu deosebit succes, sub regia d-lui Stelian Ilie, lectura unui fragment din “Luceafarul”. Familia d-lui Eugen Ciobanu a fost la mare înaltime, toti trei membri livrând cu talent textul eminescian. Rolul Catalinei a fost citit de frumoasa si diafana Diana Smeianu, povestitorul fiind însusi regizorul.
Interventia scurta dar tusanta a d-lui Dan Micu a accentuat locul lui Eminescu în viata de toate zilele. Am recunoscut, în ceea ce a spus, propriile mele gânduri. Sigur, toti ne-am aflat macar o data în viata lânga “lacul cel albastru / încarcat cu flori de nufar”. Si câti dintre noi n-au TRAIT “de atâtea ori, de-atâtea ori” frumuseti din poeziile lui Eminescu?
Aura Urziceanu, membra a cenaclului, a adresat audientei câteva cuvinte calde, venite din inima. Am fost informati de succesul Aurei la concertul tinut la Bucuresti la sala radio, si de urmatorul concert, planificat în martie 2005 la Sala Palatului. Aura ne-a promis ca va da în curând un concert în cadrul clubului de jazz “Aura Urziceanu” infiintat in cadrul “Cenaclului Observatorul”.
O alta interventie scurta si interesanta a fost cea a d-nei Monica Tudor George, sotia raposatului mare poet Tudor George. D-na Monica a venit, ca de obicei, cu fotografii interesante si cu povestiri inedite din viata lui Eminescu.
Pe scurt d-l Popescu a vorbit , apoi, despre alte personalitati nascute in Ianuarie; Ion Minulescu, Ion Slavici, Martha Bibescu, Principesa Ileana ( Maica Alexandra ) s.a.
A fost trecut in revista evenimentele istorice legate de Unire , de personalitatea si rolul lui A.I. Cuza in infaptuirea Uniri, de reformele pe care le-a initiat, de infiintarea primelor Universitatii, a infiintarii primei scolii de arte la Bucuresti , Iasi, despre rolul Unirii in conjuctura europeana a vremii, despre relatiile externe din aceea perioada, etc.
Ultima prezentare a fost tinuta de d-l Vasile Savciu, care ne-a vorbit despre debuturile sale cu 50 de ani în urma in pictura. Inginer de meserie, pictura a fost pentru el o pasiune, pe care si-a manisfestat-o învatand singur tehnicile picturii. Expozitia vernisata la Toronto , prima din intreaga lui cariera, ne-a demonstrat nu numai tenacitatea pictorului, dar si talentul sau pe care l-am remarcat mai ales în redarea peisajelor.
In program au figurat câteva lansari de carti: cartea scrisa de Maia Vieru din Toronto editata la Bucuresti, din care autoarea ne-a citit o poezie dedicata lui Mihai Eminescu si Veronicai Micle si cartile volumul “ Nicapetre despre Nicapetre” tiparit recent la Braila si cartea de proza si publicistica "Recviem Rock" scrisa de Marcel Tohatan. La sfarsit autorii au acordat autografe.
A urmat prezentarea câtorva noutati editoriale primite la redactie , printre care si cartea Istoria Unirii de Iurie Colesnic din Chisinau, A citi a reciti de Matei Calinescu si Fragmente despre cuvinte de Toma Pavel, ambii scriitori originari din România si stabiliti in Statele Unite, a revistei Lumina Lina ce apare la New York, sau a revistei Jurnalul meu ce apare la Winnipeg.
D-l Puiu Popescu i-a amintit pe membri cenaclului nascuti in luna ianuarie, printre care: maestrul Nicapetre, Tea Niculescu , Tina Barzan, Elena Buica si subsemnata (Veronica). Un rasunator “Multi ani traiasca” a izbucnit din fundul salii, de la corul “Armonia” si în acest ton de sarbatoare si muzica s-a încheiat prima reuniune din 2005 a “Cenaclului Observatorul”
Nu cred ca rândurile mele au putut reda întreaga încarcatura emotionala cu care am trait cele câteva ore duminica dupa amiaza. Afara era foarte frig, dar inimile adunate în acea sala au batut laolalta cu caldura în acelasi ritm, aceeasi limba, acelasi cuget.
Multumim parintelui Cudritescu si membrilor parohiei sale pentru invitatie si pentru primirea care ne-au facut-o, multumim celor care s-au pregatit cu materiale, multumim celor care au înfruntat zapada si frigul , celor de la Hamilton sau Kitcner, pentru a asista la prima reuniune a cenaclului nostru din anul 2005.
Si, in sfarsit, multumirile de încheiere se adreseaza, asa cum se cuvine, Dlui Puiu Popescu, cel care reuseste sa dirijeze cu brio aceste actiuni si care a reusit sa mobilizeze atatea personalitati in jurul acestui cenaclu.
|
Veronica Pavel Lerner 1/27/2005 |
Contact: |
|
|
