Soarele in traditie populara
In credintele populare, Soarele, personificare a astrului zilei care se trezeste dimineata si se odihneste noaptea, are trasaturi si calitati umane: "Soarele, dimineata cand se scoala, e copil de 7 ani si cat umbla toata ziua si vede rautatile ce se fac pe lume, pana seara capata o barba alba, pana la brau. Ma-sa il scalda in lapte dulce si iar se face copil"; "Soarele e om. Acolo in mare are sotie. Soarele e cu aripi de foc. Aripile lui sunt asa rotunde ca vin laolalta, de se pare rotund, dar in mijloc este om cu cruce in spate". Soarele intinereste dimineata si imbatraneste seara, dar moare si renaste o singura data pe an, la Craciun si Anul Nou. Atunci, la solstitiul de iarna, este mic ca ziua, creste apoi si devine suficient de puternic la echinoctiul de primavara, cand ziua este egala cu noaptea, ajunge in plenitudinea fortelor la solstitiul de vara, cand ziua devine cea mai mare din an. Dupa solstitiul de vara, puterea Soarelui si marimea zilei scad neincetat, ajung in pozitie de echilibru la echinoctiul de toamna si apoi sunt depasite de fortele intunericului si noptii. Inclinatia erotica a Soarelui, relatia incestuoasa cu sora sa, Luna, sunt teme frecvente in folclorul romanesc. Uneori Soarele e barbat insurat cu Luna, pe care o intalneste numai in zilele cand aceasta se primeneste si nu apare pe firmament; alteori, Soarele si Luna sunt frati si din casatoria lor incestuoasa au rezultat stelele. Incestul astral este insa, de cele mai multe ori, evitat.
|
Grigore Bobina 1/20/2005 |
Contact: |
|
|
