CENACLUL SI REVISTA “ OBSERVATORUL”
Pentru cronica de fata, dragi cititori, am imprumutat titlul de mai sus dintr-un document, care, pentru multi dintre noi, membrii cenaclului si respectiv colaboratorii revistei, va ramane intr-un seif de mare pret al memoriei.
Dar despre document, ca atare, voi relata la timpul potrivit.
Inainte de toate, de remarcat unirea fireasca intr-un singur nume a cenaclului, pana nu demult “Dor de Eminescu”, cu revista “Observatorul”. Cenaclul nostru literar- artistic, infiintat de 8 ani , s-a nascut pe vatra revistei “Observatorul”, care in curand va implini 15 ani de existenta.
Era firesc ca mai tanara noastra asociere sa stea sub “firma” si renumele prestigioasei publicatii nord-americane, apreciata tot mai frecvent ca fiind un fenomen ziaristic- cultural, prin gazduirea celor mai diverse si libere opinii, prin antrenarea si cresterea unor colaboratori talentati, de toate varstele.
Directiile, obiectivele revistei, rasfrante si asupra cenaclului, privind deopotriva tara noastra de bastina si tara adoptiva, de informare, de educatie, de sfanta spiritualitate, de evocare istorico-sociala, de limba, de cultura, de divertisment etc., au fost relevate in repetate randuri.
Acum, pe pragul unei aniversari rotunde a Observatorului, 15 ani de griji si stradanii, de fructuasa experienta, de impliniri pe potriva, ar fi sorocul sa ne aplecam cu precadere asupra acestei “telefonii fara fir” dintre scris si citit, dintre cei care scriu si cei care citesc.
Nelipsitele mesaje din partea cititorilor, de dupa fiecare numar al revistei, si marturisirile directe de la rubrica “Posta redactiei” fac dovada ca materialele noastre, selectate, ordonate, paginate, ilustrate cu gust si profesionalism, incita un interes tot mai larg !
Iata, inainte de a mai asculta banda magnetica care a intiparit fidel mersul cuvantarilor si discutiilor de la recenta intalnire a cenaclului, voi indrazni sa aflu noutati in aceasta privinta, prin telefon, chiar de la domnul director Puiu Observator :
- Domnule director, ma intereseaza pentru articolul promis daca ati mai primit mesaje de la cititori si in prag de sarbatori?
- Cum sa nu, tocmai de sfintele sarbatori sa nu primim si noi colinde si urari!? Da!, fara gluma, multe emailuri. Toate de bine. Mai sunt si ravratiti, dar nu pe revista, pe ce se mai intampla in lume !
Dintre toate,un mesaj telefonic , scurt si "nesemnat", nu-l pot uita :
“Va multumesc ca existati – La multi ani !
Ca in dictonul comercial: cumparatorul este stapanul nostru, si in relatia noastra gazetareasca cu cititori, castigarea interesului acestora a fost si ramane o tinta preponderenta.
De altfel, in sedinta cenaclului din 27 decembrie 2004, dupa o scurta prezentare a cartilor editate, a noutatilor publicistice din luna in curs, dupa vernisajul expozitie doamnei Olga Adam, redactia revistei, prin directorul ei, s-a grabit sa consulte colaboratorii intr-o chestiune devenita grava:
In rezumat, cum sa mentinem revista, difuzata gratis in mii de exemplare spre aproape toate comunitatile romanesti din Canada si SUA, in conditiile unor preturi de tiparire ridicate?
In incheiere, relatarea promisa despre documentul de mare pret pentru multi dintre colaboratori Observatorului:
Intr-un cadru sarbatoresc, ca timp si ca loc, de ziua Sfantului Stefan si intr-o sala primitoare, cu scaune ca la teatru, fara sa lipseasca masa cu exponate, in mijloc cu
painea rumenita, framantata de simpaticul nostru epigramist, dl. Ovidiu Creanga , obstea cenaclului avea sa traiasca cu emotie o surpriza intr-adevar de zile mari:
Directoratul Observatorului au inmanat premii si diplome de merit, pentru cele scrise in revista, ca si pentru aportul artistic – cultural adus comunitatii noastre din diaspora.
In aceste documente de recunoastere a unor contributii notabile, s-au inscris nume familiare cititorilor, dat fiind frecventa aparitie a lor in paginile revistei, ca ale doamnelor Elena Buica, Tea Niculescu, Maria Cecilia Nicu, Christina Ghinea, Veronica Pavel Lerner, Laura Mason, etc., ca domnilor Mircea Tamas Ovidiu Creanga, Nicapetre, Viorel Neacsu, Mihai Semedrea, etc.
Cum si subsemnatul, care a avut o prezenta sporadica in revista, anul trecut, a fost onorat cu premiul special al Observatorului pentru regia piesei “Steaua fara Nume” de Mihail Sebastian , doresc sa impart aceasta bucurie cu interpretii si realizatorii numitului spectacol, prezentat anul trecut de noul teatru din Toronto “Majestic”.
De asemenea, sunt in asentimentul colegilor de cenaclu, care pe drept cuvant sunt de parere ca marele premiu pentru existenta acestui cenaclu si al revistei, pentru tot ce face in promovarae limbii si culturii romanesti pe aceste meleaguri, s-a cuveni celui care ne incurajeaza, ne onoreaza, scrie, tipareste, organizeaza , cel fara de care nu ar exista acest cenaclu si aceasta revizta, directorului revistei, domnului Dumitru P. Popescu.
Sa speram ca atat directorul, cat si publicatia, la un loc cu echipa redactionala, vor primii recunostinta celor 15 ani de stralucit efort gazetaresc din partea comunitati romanesti.
|
Stelian I. Constantin - Toronto 1/17/2005 |
Contact: |
|
|
