Ninge... inaintea 'nasterii lui Eminescu'
Am pasit de curand in anul nou si zilele lui ianuarie trec cu
repeziciune facand pasi mari, cercuri diafane de lumina si pregatindu-ne
in gand pentru sarbatoarea nasterii lui Eminescu.
De fiecare data,ea vine cu bucurie,deruland in trecut -pagina dupa pagina pana la radacina
tineretii noastre,cuvinte dintai invatate la scoala, sunete arzande
care i-au rostit numele lui Eminescu.
Am in fata o editie veche cu poeziile lui din Editura pentru
literatura,o carte cu coperti invechite, pe care mi-o caut in fiecare
inceput de an,sa mi-o repet mie insami spre regenerare spirituala.
Imi creeaza impresia ca nasterea lui Eminescu in ianuarie nu a fost
intamplatoare,ci harazita de Luceafar ca sa scanteieze in inimile
noastre de-a lungul anului si sa ne tina aprinse torte de
lumina.Poeziile lui, unduitoare adieri de paduri si izvoare limpezi ni
se reverbereaza ca martori ai nasterii noastre pe pamant romanesc.
Eminescu ne invita sa redescoperim lumea tarmurilor natale cu un fel de
chemare la deschiderea sincera spre sine.
Noptile de ianuarie, dantelate de chiciura si strabatute de vant rece ne stramuta gandurile spre un
univers etern de vara solara Eminesciana, conectandu-ne la soaptele
tainice trimise de 'codrii de arama','izvoare zdrumicate','ape
somnoroase' ,sunetul arhaic 'de corn','paduri de argint','izvoare
zdrumicate','luna mangaietoare','cerbi cu coarne ramuroase',teii
umbrosi,toate acestea pe fundalul spatiului geografic nativ.
Ana Blandiana spunea intr-un volum recent: "Am observat ca aproapoe
totdeauna in preajma zilei lui Eminescu incepe sa ninga ca si cand intre
istorie si fortele pe care ea n-a reusit niciodata sa le stapaneasca,ale
naturii,s-ar institui traditia exprimarii in nea a sentimentului de
rascumparare prin cantec,ca si cum natura insasi intr-un elan tineresc
si purificator,ar face astfel sa bata ora alba a poeziei in orologiul
timpului baltat".
Ninsoarea din preajma nasterii lui Eminescu ne inunda gradinile,
prevestind rod bogat ; simtim greutatea fulgilor topindu-ni-se-n
ploape si picurand pe obraji si ne apropiem de Eminescu cu recunostinta
binecuvantarii pamantului cu ninsoare si privilegiul de a-i reciti
poemele.
Din poezia lui vor naste flori si .... de poezie,vor inverzi ramurile in
crang si-n sufletul nostru,iar dorurile ni se vor impleti in versurile
lui Emiescu ca sa sfideze departarea fizica de CASA:
'As vrea sa vad acuma natala mea valcioara/Scaldata in cristalul
parului de-argint/Sa vad ce eu atata iubeam odinioara; A codrului
tenebra,poetic labirint;...Sa mai privesc odata campia infloritoare,/Ce
zilele copile si albe le-a tesut' ( "Din Strainatate")
'Mana doru-i tainic colo inspore tine,/Ochiul imi sclipeste,genele-mi
sunt pline,/Inima mi-e grea;/Astfel totdeauna,cand gandesc la
tine,/Sufletul mi-apasa nouri de suspine,/Bucovina mea!' (" La
Bucovina")
|
Laura Mason - Nova Scotia 1/14/2005 |
Contact: |
|
|
