La sfârşit de an
La sfârşit de an se-mbină silabe
Pe buzele luminii clipind într-un vis,
Umbrele zborului umblă în labe
Sub cerul de iarnă în ruguri aprins.
Înţelepţii ţintesc să ne spună
Că ceaţa e spumă de creiere coapte
Unde aripa mai curge şi-adună
Cioburi sub daltă de mii de carate.
Sculptorul nopţii se-nchină la crini
Dând formă în tors de smirnă aleasă,
Luna şi soarele aşează-n doi spini
Iubirea ce-n piatră se lasă retrasă!
Oriunde-ai fi să-ţi aminteşti…
Oriunde-ai fi să-ţi aminteşti
De pragul casei părinteşti,
De luna ce intra pe geam
Cu steaua ta crescută-n ram
De codru, cu vârfurile-n cer
Ferindu-ţi sufletul de ger,
Lăsându-ţi fruntea în lumină
Sub bolta cerului senină.
Oriunde-ai fi să-ţi aminteşti
Iubirile să le sfinţeşti
C-o lacrimă de dulce dor
De dragul mamei,-a fraţilor,
De tatăl tău şi de bunici
Ce-au desenat cu-a lor opinci
Hotarul peste care treci,
Frumoasa viaţă să-ţi petreci.
Oriunde-ai fi să-ţi aminteşti
De sfaturile părinteşti,
De-a decalogului porunci,
Spre fericire, culmi să urci!
Crucea înfiptă adânc în rărunchi!
Cuibul de vipere-nconjoară pridvorul
Balanţei dreptăţii cu aripi ciuntite,
Otrăvit de cancerul prezent e poporul,
Încercări s-aprind, ca-n vis, păcălite.
Neamul meu, tace româneşte, cuminte,
Steag îndoliat e sufletu-n genunchi,
Cine-o să-şi aducă de demnitate aminte?
Doar crucea înfiptă adânc în rărunchi!
Între Crăciun şi Anul Nou
Între Crăciun şi Anul Nou
Îmi pironesc gândul spre tine
Şi mă întreb, ca un uituc,
De-ţi este, fără mine, bine.
Tu mi-ai răspunde, orişicum,
Că bolta-albastră e mister,
Că ce-a fost dulce între noi
Este al clipei efemer.
Alt Crai îngenuncheat-a-n gânduri
Ca să-ţi mângâie răni adânci,
Să-ţi aminteşti de tinereţe
La pieptul tău, te rog, să-l strângi.
În rest tăcerea e o taină
Ce o păstrezi plecării mele
În asmuţirile-nsetate
De duh împrăştiat prin stele.
Tămăduirea rătăcirilor
Îngerii aduc pe poarta cerului,
Pe undeva, pe la Greşu,
O rază de lumină,
O pun în căuşul palmelor
Şi o infuzează
Cu sărutul buzelor tale.
Beau pe nerăsuflate
Boabele fericirii
Cu ochii şi inima…
Sufletul intră în jocul rațiunii,
Rațiunea urmăreşte
Zig-zagul fluturilor
Mânjiți cu aripi de curcubeu,
Albinele deviază orizontul
Vărsând peste noi
Clepsidra cu miere şi polen.
Îți aduci aminte
Pe unde, şi cum , ne-am tămăduit
Rătăcirile dulci?
Tu, răspunde.
Eu încerc să pătrund,
Pe aceeaşi rază,
Cu tine în brațele
amintirilor!
Cu inima cât doi cărbuni …
Cu inima cât doi cărbuni
Aprinşi noaptea în vatră
Aştept frumos să înfloreşti
În brațul meu, la poartă.
Zvâcnesc aievea căutări,
Petale lungi de dor,
Timpu-i tunelul ne-ncetat
Cu îngeri în amor.
Aştept la sânu-ți să revin
Cu pale de parfum
Unde speranțele devin
Poteci de nea şi fum.
În cer o stea e în pripas,
Zideşte o scânteie,
În care visele îmi scald
În ochii tăi, femeie!
Cu inima cât doi cărbuni
Aprinşi noaptea în vatră,
Aştept şi-adorm în amintiri
Cu tine-n sân, la poartă!
Cuvinte în cănile cu lapte
Din trecut scot amintiri frumoase,
Pe la colţuri şi-n inimă sunt roase…
Timpul le adună în propria retină
Şi tainic le doseşte de lumină…
Ancestral mor pe un vârf de lance,
Cu toiagul prefăcut în mii de ace…
Mi-s coastele dosite într-o cruce
Pe care doar Iisus o poate duce…
Te-ai înscris la rândul plin de rugă,
Să-mi ardă rădăcina într-o mare fugă…
Punem cuvintele în cănile cu lapte,
De s-or prinde, ne-om mai iubi o noapte…
Zburând pe-a aripii iubire
De-atâta iubire albastră ce-ți port
Cerul a ales să-mi fie-aeroport.
M-am înălțat pe-un vis neînfruntat
De lipsa brațelor întinse spre zburat.
S-a răsucit fierbinte inima în mine,
Am scos-o sângerând în mii de rime.
Tu ai pus-o într-un pahar cu gheață
Să mi-o trăiești in fiecare dimineață.
Azi n-ai uitat, ai sărutat paharul,
Nesfârșirea a știut să-mpartă harul.
Inima bea sărutul de mărire,
Zburând pe-a aripii iubire!
|
Marin Moscu 12/30/2017 |
Contact: |
|
|
