La Crăciun - Colinde
Colindul Maicii Domnului
Maică-a Domnului, Mărie,
steaua toarce în tărie
în firet si nestemat
drum de magi spre Impărat.
Maică-a Domnului, Fecioară,
îngeri ning a crin spre seară
depănând în Betleem
vesnicii pe muchi si ghem.
Maică-a Domnului, Preasfântă,
fluier de cioban descântă
slavoslovie-n smarald,
si-n scăfită lapte cald.
Maică-a Domnului, Lumină,
Noaptea-i sfântă, noaptea-i lină...
Stinsi cărbunii? Ba se-aprind -
suflă inima'n colind !
\ Colindul puiului de vânt
La bordei cu bolti de vită
bate vântul în portită.
Portita e cu lăcată,
Maica peste vis plecată.
- Pui de vânt, neliniste
susotind prin iniste,
ce-mi scârtii ferestile?
- Ia, eu vin cu vestile
care nouă scumpe ne
leg rost nou la cumpene.
La piatra de crai, sub stea,
apa-auzit ceva,
măre, sipot prin aluni
susură de nouă luni,
jurămu-ne, nu jura,
taine’i zboară pajura
si-apoi tace după moară.
Spune-ne Sfântă Fecioară!
- Spusu-i spus si iarăsi spus,
zice Maica lui Iisus.
Prin grădini de ziurel
va veni Emanuel.
Haine i-am făcut cu acu’
că s’o naste’n frig, săracu’,
da’ nu plânge plângerii,
c’or să vină îngerii,
precum fulgi ning la feresti,
cu vesminte’mpărătesti
cu fir ros din curcubeu
că-i Fiul lui Dumnezeu,
iar din aurul curat –
coroana de împărat.
Colindul fântânii
Ciobani veniră de la stână
cu floarea gerului în lână.
După ce mielul l’au pus jos
se închinară lui Hristos.
Deasupra îngerii – grădină
din lujeri înflorind lumină,
iar stele s’au oprit în roi
când magii au venit apoi;
vistierii, legate’n brâie,
cu aur, smirnă si tămâie.
Se aplecau, pân’ la pământ,
spre ieslea cu odorul sfânt.
Si iată Maica’n întristare;
Irod toti pruncii vrea să-omoare.
Miroase a eucalipt
si sânge’n drum până’n Egipt.
Si jar si foc de caravane,
( cum nu se scrie în icoane)
si după săptămâni de drum -
amiază’n jaragai si scrum.
Cum ea s’ar vrea să-i fie norul,
si dor să-i mistuie cuptorul!
Un strop de apă, Doamne, dă-i ,
striga ecou prin pălălăi.
Iar Pruncul întinzând o mână,
tâsni izvorul crud - fântână,
si’ntr’un picior - un palmier
cu deasa-i umbră pân’ la cer.
Sunt clipe’n acatiste rare
când sunt fântână si îmi pare
că Dumnezeu, lângă ghizdea,
din mine chipul Lui si-L bea.
Colindul bradului
- Norule cu stele’n gaică
n’ai văzut pe Sfânta Maică ?
De-atâta hălăduire,
de drumeagul ei n’ai stire?
Norule cu frunza rară
n’ai văzut Sfânta Fecioară?
- ... ba si eu m’am legănat
tot a freamăt luminat,
tot mereu hălăduind
când a cer, când a colind
si-am văzut-o, măre, sus,
se ruga pentru Iisus.
Timp putin mai e’n căus,
Pruncul n’are legănus,
n’are fasă, scutece...
Bradul zice: “Uite ce,
Maică Sfântă, Preacurată,
trupul meu i-L fac covată,
vântul bate, tragănă,
si Pruncul ti-L leagănă,
steaua’n sovăire ninge
glas nespus, dar nu-L atinge.
Prin dumbrăvile de fagi
vor veni trei regi si magi
si păstorii cu un miel
slăvind pe Emanuel.
Sterge-ti ochii de siroaie,
iată-mi inima - copaie -
ca să doarmă’n cald si’n lin...
Lerui Doamne, ler... Amin.
|
Pr. Dumitru Ichim / Kitchener ON 12/23/2017 |
Contact: |
|
|
