Casa pâinii
În Casa pâinii-i iarnă şi pe deal
Se lasă seara cea din urmă
Sub cerul rece se înalţă foc
Păstorii amorţesc pe lângă turmă
Una din oi se vede că-i veni
Ceasul să nască în această noapte
Lâna linţoliu tremură pe ea
Şi nările de foc sunt sfârtecate.
Pe paie-ntinsă în pântecul rotund
Începe-un fel de fierbere abruptă
Şi la un semn cu căngi pe dedesupt
Sămânţa-i smulsă putredă din burtă
E cât o şapcă linsă palidă în cer
Închisă-n pielea apelor cărunte
Aerul orb îi caută în cap
Nările horn prin care s-o frământe
Când zorile de jar s-or rumeni
În miezul pâinii vor ieşi din lume
Să se îmbibe lâna de pe oi
Cu mirosul de sânge şi de grâne.
|
Ioan Alexandru (n. 25 decembrie 1941, Topa Mică, judeţul Cluj - d. 16 septembrie 2000, Bonn, Germania) 12/22/2017 |
Contact: |
|
|
