Culori în iubire o noua carte de Lia Filoteia Ruse din Montreal
CU POETUL ADORAT
La fel de perseverentă, cu stilul personal pe care-l
dezvoltă în volumul Culori în iubire, unde, prin jocul
imaginii, «pământul s-a trezit desculţ», iar «curajul iubirii»
aduce prin aer «cuvântul» pentru a completa fascinaţia
trăirii poetice, în acest nou volum, Lia Filoteia Ruse înalţă
dragostea sa pentru creaţie şi poem la o dimensiune
superioară.
Intitulat Aş vrea să ştii, el se deschide cu aceeaşi
fascinaţie pentru poetul adorat, despre care Lia Ruse scrie:
«Cântă tăcerea-ţi pe foi de hârtie !.../ Iubirea tot zburdă-n
poeme cu vers», anunţând conţinutul operei eminesciene,
formulat sintetic în trei cuvinte: «doină, istorie, filozofie».
S-ar putea crede că gândul perpetuu la geniul poeziei
româneşti, adevărat «luceafăr în univers», instalează de la
început un dialog interior în însăşi scrierea acestui nou
volum al Liei Ruse. Volum care astfel nu este absolvit de o
oarecare nuanţă teoretică, pe alocuri, în detrimentul
sincerităţii. Notăm, însă, cu bucurie că dincolo de reflecţie
şi impresia narativităţii - nu întotdeauna permise în poezie
– intenţionalitatea creatoare introduce cu iscusinţă metafora
până în cele mai obişnuite inserţiuni ale realităţii: «S-agaţă
timpul iar de amintiri / Şi face gol din umbrele uimite,/ Din
ceasuri blânde clipe aiurite/ Se zbat în marile iubiri»
(„S-agaţă timpul“), ceea ce imprimă volumului valoare
literară.
Dinamismul poetic se exprimă la nivel formal, şi nu
doar în fericita imagine prin care poeta ar vrea să-şi strângă
în braţe iubirea «în clipe lungi, clipe de acum» („Aş vrea să
ştii“). Imaginile trecutului revin deseori ca simple fotografii
ori ca subtile secvenţe de viaţă anterioară şi invadează
prezentul cu un «fermecător popas», chiar dacă anii
«fugit-au pe poteci». Familia este o «sfântă adunare» în
faţa căreia autoarea îşi lasă liber extazul, spunând: «Plecată
sunt în cântec de vioară,/ Parc-aş atinge nemurirea/ Şi
m-ar cuprinde-o primăvară!...» („17 iulie“). Retrospectiva
este, de altfel, o constantă a acestui volum, în care « firele
ce ne atrăgeau au crescut», iar «teama s-a dizolvat într-o
euforie» („Legământ şoptit“). Multe dintre stările poetice
astfel concepute cultivă, de o manieră curajoasă, spiritul
descriptiv, fondat pe sugestiile polivalente ale gândirii şi
ale imaginaţiei, care elimină instalarea prozei: «Tropăia sub
picior asfalt vechi… şi-n târziu,/ Peste timp, soarele umbre
lungi desena/Pe tăcerea-naltă, suflul unei iubiri,/Fulgerată
şi ea ca şi ochii în dor,/ Înfrunzind zodiacul peste
presimţiri,/ Călătorea neştiutor spre interior» („Noi doi“).
***
Fără îndoială, lectura atentă şi multiplă, sub multe
aspecte, a acestui volum va trebui să iniţieze sau să
evidenţieze alte analize pline de sens şi interes.
|
Vasile Maruta / Nancy - France 12/17/2017 |
Contact: |
|
|
