Omagiu poetului Traian Gărdus
Am aflat recent, cu mare întârziere şi deosebit regret, despre trecerea profesorului Traian Gărduş întru cele veşnice.
Eu datorez prietenia mea efemeră cu profesorul Gărduş recomandării amabile a poetului québécois Adrian Erbiceanu, preşedintele Asiociaţiei Scriitorilor de Limba Română din Québéc, prin intermediul căruia l-am cunoscut cu opt ani în urmă. Cunoştinţa aceea ca şi prietenia noastră ulterioară ─ trebuie să mărturisesc ─ a început din păcate şi a crescut numai prin corespondenţă şi prin lungi şi foarte plăcute convorbiri telefonice.
Era la scurtă vreme după ce am publicat Soft Tales From A Refugee Camp, primul volum al trilogiei mele întitulată Without Rancour Or Partiality, când nimeni nu se înghesuia să mă ia în serios ca scriitor.
Regretatul Traian Gărduş, reputat profesor de literatură engleză şi română şi un remarcabil poet a fost printre foarte puţinii specialişti care s-au ostenit să spună ceva despre primul meu născut literar.
Recenzia lui generoasă, pentru care îi voi fi veşnic recunoscător, a apărut în paginile Observatorului şi a fost apoi preluată de alte publicaţii din Canada şi România.
Traian Gărduş, născut pe Someş ca şi mine, a fost nu numai un distins educator şi un bun român, dar şi un poet sensibil şi delicat. Activ propagandist pentru arta epigramei şi un apreciat autor de sonete el a scris până ce soarta l-a propulsat pe o traiectorie incompatibilă cu creaţia artistică.
Preocupat însă continuu de artă şi optimist dânsul mi-a vorbit despre sonetele sale până aproape în ultima clipă, când era transferat de la un spital la altul.
Prin dispariţia profesorului Traian Drăguş, diaspora a mai pierdut o voce clară şi melodioasă, iar noi, cei care l-am cunoscut, chiar şi numai de la distanţă, îi vom simţi acut lipsa.
Dumnezeu să-l odihnească!
|
Gabriel Watermiller 12/7/2017 |
Contact: |
|
|
