La Ottawa-o sărbătoare a profunzimii, naturaleței și bucuriei româneşti
Sărbătoarea națională a fost un bun prilej de a aduna laolaltă atât membrii comunității românești din capitala Canadei, cât și prieteni canadieni, oficialități, diplomați și simpli cetăţeni.
Organizarea perfectă a aparținut Ambasadei României în Canada, condusă de Însărcinatul cu Afaceri, domnul Adrian Ligor, ajutat de consiliera Aurelia Zmeu, de Silvana Bolocan, secretar II pe probleme culturale, de consulul Gabriel Petric și de întreaga echipă prezentă la Ottawa.
Pe lângă discursurile oficiale, necesare în astfel de momente, frumuseţea acestei Zile Naționale a fost dată de fereastra deschisă, de la suflet către suflet, pentru români și invitații lor, pentru mari și mici, repezentanţi oficiali sau nu, pentru copii (aduși de la școlile din zonă, ca să afle câte ceva despre România și poveștile sale), pentru tineri și vârstnici deopotrivă.
Dupa ce dimineața a fost destinată în special copiilor, ca să învețe povestea iei, dar și o horă românească, miezul zilei a fost dedicat membrilor corpului diplomatic și oficialităților canadiene. Primarul Ottawei, Jim Watson, a ţinut să precizeze că Ziua României este celebrată în cadrul unei ample acțiuni dedicate multiculturalismului, cu ocazia și celor…150 de ani ai Canadei.
După-masa și seara au fost rezervate gingășiei și exuberanței românești. Maria Anca Grigoriu ne-a încântat cu vechi cântece românești (printre care,Sara pe deal, Pe lângă plopii fără sot, Aşa-i românul, dar și Noi suntem români) , bine alternate cu proza lui Șerban Popa, așa încât să ne aducem aminte de unde venim, ce fel de popor suntem și ce dăruim celor din jur…adică pace, speranță și încredere în bunătate, în Dumnezeu. Probabil aceasta este menirea noastră ca naţiune.
După un început meditativ și delicat, ritmul s-a schimbat, racordându-ne la valorile folclorului nostru, adevărate giuvaere care strălucesc nu numai pentru noi, dar și pentru cei din jur. « Pe zi ce trece, devin tot mai român, », îmi mărturisea, zâmbind, Dan, un masterand canadian la Studiile Central-Europene, de la Univeristatea Carleton. Formația Mărțișorul, venită de la Montréal, împreună cu cele două soliste, Corina Zosim și Marina Negruță, ne-a purtat într-o călătorie muzicală prin Ardeal, Moldova, Oltenia, Banat, Maramureș și Dobrogea. Nu a lipsit nici Hora Unirii, ca să ne aducă pe toți împreună, cu mic, cu mare și să ne primenească sufletele.
Asociaţia Românilor din regiunea Ottawa-Gatineau, ARCOG, a avut un stand cu obiecte aparținând culturii noastre populare, unele vechi de aproape două sute de ani. Doamna Rodica Motora, preşendinta de onoare a ARCOG, a adus adevărate comori de îmbrăcăminte, atât din Muntenia, ii, fote, cât şi din… Bihor, alături de feţe de masă, ceramică și instumente muzicale vechi. Şi cele două biserici ortodoxe din Ottawa, Sfântul Ierarh Nicolae și Sfântul Apostol Matei și Mare Muceniță Hristina, au avut câte un stand cu obiecte tradiționale, arătând vizitatorilor parte din zestea noastră de acasă. Doamnele de la Biserica Română Apostolică Penticostală din Montréal au pregătit peste 30 de feluri de prăjituri, servite celor prezenți după alte bucate tradiționale, adică sarmale cu mămăliguță și platou rece.
Poate vi se pare o prezentare mut prea duioasă, mai ales că ne-am obișnuit ca unii să biciuiască tot ce este românesc și să nu dea niciun fel de atenție sau respect Zilei Naționale și valorilor noastre, dar cred că avem nevoie și de oglinzi care să ne arate așa cum suntem noi, în viața de zi cu zi, dar și la ocazii. Noi, cei mulți, plini de naturalețe, de bun-simţ și de profunzime. Prietenii canadieni au fost plăcut impresionați de muzica noastră, de costumele populare, de mâncarea noastră (au fost peste 3400 de sarmale pregătite de echipa ambasadei), de felul nostru de a fi, deschis, cald şi blând, indiferent de poziţia deţinută ȋn societate.
« Sunt foarte bucuros că am venit. Și soției, care nu e româncă, îi place foarte mult. E pentru prima oară... Sunt chiar încântat de ce am văzut », îmi spunea, cu lacrimi în colțul ochilor, unul dintre participanți, un medic român, plecat din țară când avea doar …8 ani.
Bucuria de a fi împreună, de a ne întâlni și între noi, dar și cu vizitatori de diferite etnii, a făcut ca oboseala să fie exclusă, pentru o zi, din vocabular.
Înainte de căderea, simbolică, a cortinei, corului Incognito ne-a adus aminte că luna decembrie este și timpul când celebrăm Nașterea Mântuitorului. Colindele românești ne-au purtat pe drumuri troienite de amintiri, dar și de nădejdi care să surpe orice îndoieli, frământări, asprimi și nemulțumiri.
|
Cristina Mihai 12/6/2017 |
Contact: |
|
|
