Ierusalim, capitala Israelului
Atunci când spunem Israel, conştient sau nu, suntem înclinaţi să asociem acestuia şi Ierusalimul, drept capitală, oraş vechi de peste 3000 de ani, uitând de Tel Aviv, un oraş apărut pe la începutul secolului XX.
N-ar fi o supriză ca, la un sondaj de cultură generală pe această temă, făcut oriunde în lume, mulţi respondenţi să indice (numai) Ierusalimul drept capitala statului Israel. De facto este, deoarece instituțiile centrale și ale administrației de stat se află în Ierusalimul de Vest. Pe plan extern,însă, nu este recunoscută transferarea capitalei , de la Tel Aviv la Ierusalim ( 1950), şi nici proclamarea Ierusalimului drept “capitală unită și veșnică"(1980). Aşa că ambasadele se află la Tel Aviv.
Shakespeare a creat prototipul: A fi sau a nu fi? Intebarea poate fi adaptată în funcţie de circumstanţe. A merge sau a nu merge? A muta sau a nu muta?...
A muta sau a nu muta ambasada SUA la Ierusalim? O întrebare care şi-a pus-o fiecare administraţie americană de vreo câteva decenii. Se pare că preşedintele Donald Trump înclină spre a face acest pas mic pentru Israel. Şi dacă celelalte state îi vor urma exemplul? Ar fi un pas mare pentru omenire. ( https://www.politico.com/story/2017/11/30/trump-us-embassy-move-jerusalem-271764)
Poporul lui Israel îşi va fi văzut visul împlinit şi recunoscut, luându-şi ţara înapoi conform profeţiei lui Isaia: “ Şi lumina lui Israel se va face foc şi Sfântul său o flacără şi va arde şi va mistui spinii şi bălăriile uscate, într-o singură zi! (…). În vremea aceea rămăşiţa lui Iuda şi cei scăpaţi din casa lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce i-a lovit, ci se vor sprijini, cu credinţă, pe Dumnezeu, Sfântul lui Israel. O rămăşiţă din Iacov se va întoarce la Dumnezeul cel puternic. Chiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, numai o rămăşiţă se va întoarce. Nimicirea este hotărâtă de dreptatea cea nemăsurată.” ( Isaia 10, 17,20-22)
Dar cine poate fi Sfântul lui Israel la care “ o rămăşiţă din Iacov se va întoarce”?. Cel de care vorbeşte acelaşi profet Isaia:” Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel/El se va hrăni cu lapte şi cu miere până în vremea când va şti să arunce răul şi să aleagă binele ” (Isaia 7, 14-15). Nimeni altul decât Mântuitorul Iisus Hristos.
Sionismul secular, care stă la baza înfiinţării statului Israel, nu se gândea la întoarcerea la “ Dumnezeul cel puternic”, deşi Acesta a îngăduit şi a avut grijă de circumstanţele care au dus la Proclamarea statului Israel ( 14 mai 1948). Cel mai mult a simţi poporul lui Israel că Dumnezeul cel puternic este cu el în războiul de şapte zile ( 5-10 iunie 1967)(( vezi: God's hand in the six day war - https://www.youtube.com/watch?v=7wMIq6X4zi4 )
Ce se va întâmpla dacă SUA va muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim? Se vor supăra arabii ( unii), va mai fi vreo intifada, nişte atentate, manifestaţii, apeluri la calm, “ pacea acum”, negocieri, vreun acord convenit şi semnat de părţi, care va avea aceeaşi valoare ca şi celelalte anterioare…Încet, încet, toate ambasadele se vor muta la Ierusalim.
Este Donald Trump în măsură, are curajul de a da startul în recunoaşterea Ierusalimului drept capitala statului Israel? Se pare că da. Este foarte apropiat şi simpatizat de creştinii sionişti “ an important to the various pro-Israel groups în the American Jewish community” (un important < junior partner> pentru diferitele grupuri pro-israeliene din cadrul comunităţii evreieşti americane)( The Israel Lobby and U.S. Foreign Policy-John J.Mearsheimer şi Stephen M.Watt, Editura Farrar,Ştraus and Giroux/New York 2007 , cap. The Christian Zionists, pag.132). Vezi şi: http://www.jpost.com/Christian-News/White-Evangelicals-Used-to-Dominate-Christian-Zionism-but-Not-Anymore-508621
Creştinii sionişti ( evanghelişti) sunt împotriva a două state pe teritoriul Palestinei şi susţin statul Israel, deoarece întoarcerea evreilor şi înfiinţarea Statului Israel ar fi o precondiţie pentru bătălia de la Armaghedon ( al Megido), urmată de a doua venire a lui Iisus Hristos.
Ceva adevăr este în interpretarea lor, dar simplificat.
De aproape 2000 de ani ( perioadă numită în Evanghelie vremurile din urmă) se întâmpla până astăzi cele consemnate de Sf.Ap. şi Evanghelist Matei:
“Răspunzând, Iisus le-a zis: Vedeţi să nu vă amăgească cineva./Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor amăgi./Şi veţi auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luaţi seama să nu vă speriaţi, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul./Căci se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri./Dar toate acestea sunt începutul durerilor./Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru numele Meu./Atunci mulţi se vor sminti şi se vor vinde unii pe alţii; şi se vor urî unii pe alţii./Şi mulţi prooroci mincinoşi se vor scula şi vor amăgi pe mulţi.” (Matei 24, 4-11)
Dar n-a venit sfârşitul. Mai trebuie îndeplinite câteva condiţii.
“Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăţiei în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul.” ( Matei 24, 14)
Astăzi nu mai există practic nicio limbă, niciun dialect în care să nu se fi tradus Biblia ( inclusiv Evaghelia, Noul Testament). Chiar şi călugării lamaişti o au în bibliotecă la Lasha ( tradusă chiar de ei), dar Dalai Lama predică altceva.
“Să nu vă amăgească nimeni, cu nici un chip; căci ziua Domnului nu va sosi până ce mai întâi nu va veni lepădarea de credinţă şi nu se va da pe faţă omul nelegiuirii, fiul pierzării,/Potrivnicul, care se înalţă mai presus de tot ce se numeşte Dumnezeu, sau se cinsteşte cu închinare, aşa încât să se aşeze el în templul lui Dumnezeu, dându-se pe sine drept dumnezeu.” (ÎI 2 Tesaloniceni 2,3-4)
În privinţa lepădării de credinţă ( de credinţa în Hristos), procesul merge atât de bine încât, întrebarea Mântuitorului “Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?” (Luca 18,8) nu sugerează decât un răspuns: Nu va găsi! Sau dacă va găsi ,aceea va fi precum zăpada rămasă în pliurile munţilor în timpul verii.
Iar “omul nelegiuirii, fiul pierzării, potrivnicul”, adică Antihristul, nu se va da pe faţă decât numai după ce se va instala haosul şi anarhia globală, lumea fiind copleşită de probleme. Această stare confuză devine tot mai evidentă, de la an la an. Popoarele vor să fie conduse de capete limpezi care să vină cu soluţii. Dar… Theresa May şi-a încurcat rochia în spinii Brexitului, Angela Merkel, ajunsă pe nisipuri mişcătoare, le oferă imigranţilor câteva mii de euro să se întoarcă de bună voie de unde au venit ( Vrabia mălai visează), ruşii speră ca Putin să fie nemuritor, Macron este veşnicul adolescent îndrăgostit de profesoara pensionară, chinezii muncesc de zor pentru realizarea obiectivelor celui de-al 13 –lea plan cincinal comunisto-capitalist, la preluarea funcţiei de preşedinte Trump a spus ““From this day forward, it’s going to be only America first. America first.” iar noi, prin partea aceasta de Europă Centrală, trăim cu soluţii de pe o zi pe alta… În restul lumii situaţia este aproximativ stabilă…
Dar unde-i Antihristul, această personalitate extraordinară? Poate îşi face cuminte studiile prin vreo universitate de prestigiu din Europa sau din America, dar nu va ferici lumea cu soluţii ingenioase decât după ce va fi ajuns la majoratul lui Iisus din Nazaret, şi va avea la dispoziţie trei ani şi jumătate să arate ce poate. Şi va putea şi va face minuni, cu ajutorul Satanei, înşelându-i pe toţi. Şi oamenii zicând “ pace şi linişte” îi vor pune totul la picioare ( inclusiv sufletele) şi-l vor întroniza la Ierusalim, singura capitală a Israelului. Şefi de state şi de guverne, lideri religioşi de toate credinţele, corpul diplomatic, lume, lume, aplauze, ovaţii…
Dacă Ierusalimul devine capitală recunoscută, ar mai trebui să se (re)construiască templul şi, cel mai important, oamenii trebuie să se desăvârşească în fărădelegi , pentru ca duhul antihristic să se instaleze în trupurile lor, destinate a fi temple ale Duhului Sfânt.
„Semnele umplerii măsurilor sunt limitele naturii omeneşti, şi anume: cât bine şi cât rău poate face şi rabdă firea omenească. Limitele răului sunt limitele naturii. Stavila aceasta a pus-o Dumnezeu. Ca răutatea să nu fie infinită, să nu fie nemuritoare, a vămuit-o cu moartea.
De aceea războaiele sunt din ce în ce mai catastrofale, încât, la unul din ultimele războaie scrie că va muri a treia parte din omenire (Apocalipsa 9,15). Ca şi cum cazanul timpului nu mai dăinuieşte decât până când omul se va desăvârşi în fărădelegi; iar atunci se va transforma - pentru cei ce l-au umplut, - într-un cazan metafizic de conştiinţe chinuite (Înţelepciunea lui Solomon 5,2-9). [...] Putem spune doar că Dumnezeu, întrucât prevede mişcările libertăţii omeneşti, singur El ştie şi deţine etapele timpului, - cât va mai fi timp -, căci umplerea timpului de răutăţi atrage un mod necunoscut de existenţă a omului în timp, când «timp nu va mai fi» (Apocalipsa 10,6).” Sursă: Părintele Arsenie Boca - „Cuvinte Vii” , Editura Charisma, Deva, 2006, p. 253.
Ei, dar toate acestea s-ar putea să fie doar poveşti. Să ne vedem de-ale noastre că s-apropie Crăciunul. Pregătirile sunt în toi: pomi naturali sau artificiali, milioane de beculeţe, târguri, petreceri, cu băutură şi bucate, din carnea celui mai îndrăgit prieten al stomacului – porcul, senzaţii tari, adrenalină, zilnic black friday, frecţii şi fricţiuni politice, proteste, crime, atentate, incendii, hărţuiri sexuale, “ rugaţi-vă pentru prinţul George să fie gay”, dumnezeul suedezilor a devenit un concept neutru… Ştiri incendiare care-ţi dau fiori reci… Dar , pe total stăm bine, după cum spunea Grigore Moisil.
Şi poţi să plăteşti cu cardul şi dacă o faci câştigi premii în bani! Unde mai pui că nu mai este nevoie de pin! Doar atingi cardul de POS şi gata! (“ point of sale”, dispozitivul prin care se plăteşte cu cardul). N-ar fi mai simplu cu degetul? Ba da! Puţintică răbdare, etapa următoare.
Dar cui îi dai un deget, sigur îţi va lua nu numai toată mâna, ci şi trupul cu suflet cu tot, mai ales sufletul, altminteri nu ai acces la raft, eşti un paria.
Degetul sau moartea? Adică, accepţi să fii sclav sau alegi să mori? De foame, de sete, de frig, de arşiţă, de boală, de funie, de glonţ, de sabie …
|
Nicuşor Gliga 12/4/2017 |
Contact: |
|
|
