Pentru MICA anchetă a unei reviste de MARE suflet românesc: „Observatorul” :
Profund (aproape fizic) îndurerat de suferințele fizice ale bunului meu prieten Ion Ungureanu, unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați în întreg spațiul sovietic și postsovietic actor și regizor de teatru și film, deputat în Parlamentul Republicii Moldova, ministru al Culturii și Cultelor (timp de patru ani) în patru guverne consecutive (Pascari, Druc, Muravschi, Sangheli), orator-tribun, luptător neînfricat pentru cauza românismului în Basarabia, care, timp de patru luni, pe patul de suferință de la spitalele „Colțea” și cel militar din București, trăia cu speranța de a învinge necruțătoarea boală a secolului și pe care îl vizitam săptămânal, aproape că n-am mai avut când ne bucura, împreună, de apariția, în ajun de An Nou 2017, a celor câteva volume de versuri ale subsemnatului la prestigioasa editură „Tipo Moldova” din Iași. Două din ele, cu miros tipografic proaspăt și cu autograf din partea autorului, a reușit să le mai țină în mână Maestrul, cel care, recent, mă fericise, prin recitarea unui grupaj de sonete la radio Chișinău, în cunoscuta și impresionanta emisiune a doamnei Ana Bantoș, reputat critic literar din Basarabia, sub genericul „Un pământ și două ceruri”. Altele două n-a mai avut puterea măcar să le desfacă și să le frunzărească, savurând mirosul de pâine aburindă scoasă din cuptorul tipografiei moldave...Din cumplita durere de care vorbeam la început am smuls câteva cuvinte în două eseuri apărute, după plecarea Maestrului la cele veșnicie, în presa curentă: ”Steaua maestrului Ion Ungureanu” („Observatorul”, „Art-emis”, „Bogdania”, „Caietele „Columna” etc.) și „Prima și marea dragoste a maestrului Ion Ungureanu” („Akademos”).
An greu pentru sufletul meu, 2017. Am pierdut rând pe rând, secerați de mitraliera necruțătoare a hâdei, câțiva prieteni devotați, reputați specialiști în domeniile respective și buni români, cărora noi toți, puținii din generația domniilor lor care am mai rămas, dar nu numai noi, ci și întreaga așchie de pământ și suflet românesc numită Basarabia, le vom resimți mereu, mulți ani de aici încolo, iramplasabilă, lipsa: marii luptători pentru reunificarea Țării Nicolae Lupan, Ion Ungureanu, profesorii universitari filologi docți Ion Melniciuc și Gheorghe Rusnac, scriitorul și editorul Gheorghe Marin (tatăl Doinei Teodorovici-Marin și socrul lui Ion Aldea-Teodorovici), marea actriță a teatrului de revistă, basarabeanca Stela Popescu, și colega ei de scenă Cristina Stamate... Așa cum ireparabilă este absența marilor noștri contemporani, români basarabeni și transnistrieni, care au visat toată viața, au luptat pentru reunificare, însă n-au mai reușit s-o vadă întruchipată: Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Ion Vatamanu, Lidia Istrati, Leonida Lari, Anatol Ciocanu, Ion Dumeniuk, Nicolae Corlăteanu, Silviu Berejan, Ion Mocreac, Anatol Ciobanu, Gheorghe Ghimpu, Nicolae Costin, Ion Osadcenco, Andrei Vartic, Victor Ciutac, Gheorghe Vrabie, Boris Movilă, Gheorghe Palade, Mihail Grecu, Glebus Sainciuc, Anatol Codru, Petru Soltan, Alexandru Usatiuc-Bulgăr, Vadim Pirogan, Valeriu Graur și atâția alții.
Nu cred că am reușit să-mi inăbuș sentimentele de durere prin mai multe grupaje de versuri apărute pe parcursul lui 2017 în cunoscutele publicații românești tipărite și on-line: „Limba Română”, „Constelații diamantine”, „Pro Saeculum”, „Apollon”, „Apollon junior”, „Arena literară”, „Nord literar”, „Boema”, „Cartelul metaforelor”, „Climate literare”, „Cronograf”, „Mărturii culturale”, „Armonii culturale”, „Portal „Măiastra” și, nu în ultimul rând, bineînțeles, în „Destine literare” și „Observatorul”, în care mă simt ca acasă. Am publicat, de asemenea, versuri în câteva din antologiile editate în anul curent: „Cartea poeziei 2017” (Chișinău); „Românie, pentru Tine!” (Adjud), „Ovidiu. Două milenii de neuitare” (Constanța).
Ce aștept de la 2018? Pace pe pământ. Liniște în Țară. Creșterea salariilor și pensiilor.
Descoperirea și punerea în aplicare a unor remedii împotriva cancerului, infarctului miocardic acut, ictusului cerebral, bolii Alzheimer și a altora, deocamdată răvășitoare și incurabile. Creații noi.
Iar cea mai mare, mult râvnită, inestimabilă creație a românilor de pe cele două maluri ale Prutului despărțirii noastre, în anul Centenarului Marii Uniri – reîntregirea Țării. De astă dată – pentru totdeauna.
Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!
La mulți ani, Românie! La mulți ani, frați români de pretutindeni!
Chișinău-București
|
Nicolae Mătcaș, prof. univ. dr. 12/3/2017 |
Contact: |
|
|
