Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României
La 30 Noiembrie, Biserica Ortodoxă - ca şi cea Romano-Catolică prăznuieşte pe Sf. Apostol ANDREI, "cel dintâi chemat", fratele Sf Ap. Petru. Erau fiii lui Iona din Betsaida de pe malul lacului Ghenizaret şi pescari de meserie.
Sf. Andrei a devenit ucenicul Sf. Ioan Botezătorul, apoi al Mântuitorului. Alegerea sa ca apostol este astfel istorisită în Evanghelie: "Pe când Mântuitorul umbla pe lângă Marea Galileii, a văzut doi fraţi, pe Simon - care se numeşte Petru - şi pe Andrei fratele lui, care erau pescari şi le-a zis: "Veniţi după Mine şi vă voi face pescari de oameni". Iar ei, îndată lăsând mrejele, au mers după El." (Mt. IV, 18-20).
Împreună cu ceilalţi Apostoli, Sf Andrei - care şi-a închinat întreaga viaţă slujirii Mântuitorului - a început să propovăduiască (Mt. X, 1-4).
După Pogorârea Sf. Duh, când Sf Apostoli au primit puterea Duhului şi au început să predice, tradiţia creştină afirmă - prin pana istoricului Eusebiu de Cezareea (+340), care consemnează relatarea mai veche de-un secol a lui Origen, următoarele:
"Când Sf. Apostoli şi ucenici ai Mântuitorului s-au împrăştiat peste tot pământul locuit, Toma - precum cuprinde tradiţia - a luat (spre evanghelizare) ţara parţilor, Andrei Sciţia, Ioan Asia" ("Istoria Bisericească", III, 1).
Informaţia este completată de Sinaxarul Bisericii de Constantinopol, care, la 30 Noiembrie, scrie:
"Lui Andrei, cel dintai chemat, i-au căzut la sorţi Bitinia, părţile Pontului Euxin (Marea Neagră) şi ale
Propontidei (Marea de Marmara), cu cetăţile Calcedon şi Bizanţ, Macedonia, Tracia şi regiunile care se întind până la Dunăre - Tesalia, Elada (Grecia centrală), Ahaia şi cetăţile Aminsos, Trapezunt, Heracleea şi Amastris".
Propovăduirea Sf. Andrei în cetăţile Asiei Mici şi în ţinuturile din jurul Mării Negre este relatată şi de alte izvoare istorice. Astfel, "Doctrina siriacă a Apostolilor" afirmă că Sf. Andrei a predicat în "Niceea, Nicomidia, Bitinia, Goţia şi regiunea de răsărit a Daciei carpatice până dincolo de Nistru" . "Omilia lui pseudo-Atanasie" menţionează că Sf Andrei a făcut misiune printre greci şi barbari, între care trebuie socotiţi şi sciţii, adică locuitorii getodaco-romani din Scythia Minor sau Dacia Pontică (Dobrogea).
În secolul al VIII-lea, monahul Epifanie afirma că printre popoarele evanghelizate de Sf Andrei se numără şi sciţii, iar în secolul XIV istoricul bizantin Nichifor Calist spune că Sf Andrei a predicat în "pustiurile scitice", adică în Scythia Minor, sau Dobrogea.
Sf Andrei a predicat, apoi, în provinciile romane Moesia Inferior şi Tracia, hirotonind ca episcop la Odessos (Varna) pe ucenicul său Ampliat, despre care aminteşte şi Sf Pavel (Rom. 16, 8), apoi a ajuns la Bizanţ, sfinţind episcop pe Stahie, un alt ucenic al său (Rom. 16, 9). A continuat predicarea în Grecia, cum scrie Vasile de Seleucia (+468 ), iar în oraşul Patras, aproape de golful Lepanto, a fost răstignit cu capul în jos pe o "cruce în formă de X, din porunca procon-sulului Egheat al Ahaei", moarte martirică consemnată şi de istoricul Nichifor Calist ("Istoria Bisericească", II, 30).
În anul 357, pe vremea domniei lui Constantie, moaştele Sf Andrei au fost duse de Sf. Artemie la Constantinopol şi aşezate în biserica Sfinţilor Apostoli. În secolul al IX-lea, ele au fost mutate la Tesalonic, apoi la Atena, pentru ca după căderea Constantinopolului sub turci (1453) în 1462 să fie aduse la Roma, în basilica San Pietro, dar numai capul Sfântului.
În timpul pontificatului Papei Paul VI (+1978 ), la 26 Septembrie 1964 racla cu capul Sf Andrei a fost restituită Bisericii din Patras - Grecia, într-un gest frăţesc, caracteristic ecumenismului actual.
Despre predicarea Sf. Andrei în Dobrogea vorbesc unele cărţi liturgice şi vieţi de sfinţi. Astfel, Mitropolitul Dosoftei al Moldovei (+1693) scria în "Proloage", la 30 Noiembrie: "Apostolului Andrei i-au revenit (la sorţi) Bitinia şi zona Mării Negre şi părţile Propontului, Halcedonul şi Vizantea, unde e acum Ţarigradul (Constantinopolul, apoi Istanbulul - n. n.), Tracia şi Macedonia şi, sosind la Dunăre, ce-i zic Dobrogea şi altele ce sunt pe Dunăre, Tesalia şi toate acestea le-a umblat". (Viaţa şi petrecerea sfinţilor", Iaşi, 1682). Mitropolitul Iacob Putneanul menţionează: "Acest întâi chemat, Andrei, a luat Bitinia şi M. Neagră şi părţile Propontului şi Halchidonia şi Bizantia şi Trachia şi Machidonia şi ceale ce se află până la Dunare" ("Vieţile sfinţilor", mss. 79, Putna, 1760).
Ştiri despre predica Sf Andrei în Dobrogea au fost confirmate şi de cercetători mai vechi în domeniul isto-riei noastre bisericeşti. De ex. arhiereul Filaret Scriban ("Istoria bisericească", Iaşi, 1871), episcopul Ghenadie Enăceanu al Râmnicului ("Creştinismul în Dacia şi creştinarea românilor", 1878), prof. Constantin Erbiceanu ("Istoria Mitropoliei Moldovei", Iaşi 1888), savantul Jacques Zeiller ("Les origines chretiennes dans les provinces danubiennes de 1'Empire Romain", Paris, 1918) sau Mitropolitul Irineu Mihălcescu al Moldovei ("Istoria Bisericii Române", Iaşi, 1939). Adăugăm şi opinia cunoscutului istoric unit C. Auner, "este posibil ca Sf Andrei să fi predicat şi în interiorul Scythiei Minor sau al Dobrogei de azi, bineînţeles însă numai oraşenilor şi claselor grecizate" ("Predicat-au un Apostol la Români?", în "Revista Catolică", Bucureşti, 1912).
Predicarea Sf. Andrei în Dobrogea este menţionată şi de istoricii mai noi ai Bisericii Ortodoxe Române, ca Diac. Gh. Moisescu (Istoria Bisericii Române vol. I, Bucureşti, 1957), Pr. Prof. 1. Rămureanu (Istoria Bisericii Universale ed. II, Bucureşti, 1975), Pr. Prof. N. Şerbănescu (B.O.R. 9-10/1969), Episcopul Epifanie al Buzăului: "Pagini din istoria veche a creştinismului la români", Buzău, 1996, sau Pr. Prof. Mircea Păcurariu: "Istoria Bisericii Ortodoxe Române", 1., Bucureşti, 1980.
După o veche tradiţie păstrată de locuitorii Dobrogei, Sf. Andrei s-a oprit cu însoţitorii săi pe plaiul dregătorilor Cutuzon şi Dura, în satul Cuzgun (azi loan Corvin, jud. Constanţa). La marginea satului se afla o pădure unde existau două peşteri care au servit Sf. Andrei ca loc de odihnă şi de închinare (M. Dinu: "Legende dobrogene despre Sf. Andrei", în B.O.R. 9-10/1935). În balada numită "Peştera Sf. Andrei", Apos-tolul este apropiat de Decebal şi Traian, iar strămoşii noştri au numit luna Decembrie, "Undrea", în amintirea Sf Apostol Andrei, a cărui zi se sărbătoreşte la 30 Noiembrie.
Tot în sprijinul evanghelizării Dobrogei de către Sf. Ap. Andrei vin şi unele colinde şi creaţii folclorice locale, care amintesc de trecerea sa prin aceste ţinuturi. Într-unul din ele se cântă:
"Ne daţi ori nu ne daţi?
Că mergem la altă casă,
Unde Sânt Andrei ne lasă
Şi ne face tolba grasă".
De menţionat şi unele obiceiuri locale care se practică la 30 Noiembrie. Dobrogenii puneau ramuri în vase cu apă pe care le ţineau până la Anul Nou, cu care tinerii umblau cu pluguşorul. Tot de ziua Sf. Andrei se pune în străchini grâu sau orz şi se udă regulat; al cui va fi mai frumos crescut, acela se crede ca va fi sănătos (T. Pamfil: "Sărbătorile la Români", Bucureşti, 1941).
Confom credinţei populare a românilor, noaptea Sf. Andrei este un fel de jubileu pentru strigoi şi lupi, sfân-tul fiind considerat protector al oamenilor de duhurile rele.
Cunoscutul folclorist Simeon Fl. Marin aminteşte că Sf. Andrei "se serbează pentru lupi şi strigoi" ("Sărbătorile la Români", Bucureşti, 1889), iar recent Adrian Fochi arată că Sf. Andrei "este mai mare peste turme, vite şi fiare", prăznuit "pentru a se feri oamenii şi turmele de lupi" ("Datini şi eresuri populare de la sfârşitul sec XIX", Bucureşti, 1976).
În noaptea Sf. Andrei "se ung ferestrele pe dinafară şi hornul pe dinauntru cu usturoi şi toţi cei ai casei mănâncă usturoi, conform credinţei populare că acesta îndepărtează spiritele rele" (Ibidem)
Despre predicarea Sf. Apostol Andrei în Dobrogea, un istoric scria la începutul secolului al XX – lea:
"Legendele despre Apostolul Andrei cu caracterul lor local şi naţional românesc, au luat naştere pe pământul Daciei; ele ne conduc la credinţa că Apostolul Andrei a predicat sămânţa Evangheliei şi în Dacia decebaliană, printre coloniile greceşti din nordul Mării Negre şi printre geto-dacii de lângă gurile şi din partea stângă a Dunării" (G.M. Ionescu: "Istoria Bisericii Românilor din Dacia Traiană", Origini, I, Bucureşti, 1906)
De cativa ani ziua Sf. Andrei, 30 noiembrie, a devenit sarbatoare nationala, nelucratoare in Romania.
Anul viitor, la 30 noiembrie 2018, va fi sfintita Catedrala Mantuirii Neamului din Bucuresti in prezenta Intaistatatorilor tuturor Bisericilor Ortodoxe din lume.
În concluzie, putem spune - împreună cu Pr. Acad. prof. Mircea Păcurariu că "o parte din teritoriul Patriei noastre a fost evanghelizat chiar de un ucenic al Mântuitorului Iisus Hristos, Sf Apostol ANDREI. El va fi aşezat episcopi şi în cetăţile Pontului Euxin, în speţă la Tomis (Constanţa), aşa cum a făcut Sf Apostol Pavel şi ceilalţi Apostoli, după cum relatează cartea "Faptele Apostolilor".
|
Pr. Prof. Dr. Cezar Vasiliu/ Montreal 11/29/2017 |
Contact: |
|
|
