Carcera Mamertina
Una dintre cele mai emotionante clipe petrecuta in Roma a fost vizitarea carcerei mamertine.
Aflata pe Capitoliu,”Carcera Mamertina”,este o teminita sinistra sapata in stanca;in fapt o gaura in pamant,neagra si umeda. Acolo erau tinuti cei care erau considerati dusmani de moarte ai Imperiului si “slavei” sale,conducatori de popoare ori miscari carora Imperiul le hotarase exterminarea si care urmau a fi executati.
Acolo au fost tinuti ,in vremea lui Nero, Sfintii Petru si Pavel si din acea carcera au plecat amandoi in Rai. Despre cele indurate aflam vesti in Epistola a doua catre Timotei a Sfantului Pavel.
Astfel aflam ca cei mai multi se fereau de El. Aceasta datorita faptului ca cei tinuti in Carcera Mamertina erau considerati criminali de drept comun foarte periculosi.Tot din aceiasi epistola deslusim de ce Sfantul Pavel isi cerea “mantaua” , uitata la Troia. In carcera, batran si bolnav,el nu se putea incalzi si mai ales nu putea sa se apare de umezeala permanenta.Langa intrarea in carcera se mai poate vedea si locul din stanca de care a fost izbit capul Sfantului Petru. Iar aici si in legatura cu aceasta se poate face urmatoarea observatie.
S-a tot repetat ca Imperiul Roman a fost doborat de crestinism. Este o afirmatie adevarata dar care se cuvine privita nuantat .
In toate epistolele lor Apostolii au indemnat la supunere civica si la viata in pace.
Crestinii au fost acuzati de la bun inceput de cele mai absurde lucruri cu putinta.Instigarea contra lor a fost inceputa si mentinuta de conducerea iudaismului rabinic. Despre acest fapt ne vorbesc “Faptele Apostolilor”, Eusebius in “Istoria Bisericii” si Josephus Flavius.
“Secta” Nazarinenilor(cum erau numiti de catre iudaismul rabinic crestinii) era acuzata de cele mai absurde lucruri:indemn la rascoala, nesupunere,canibalism,etc. Sfantul Pavel este numit,”fruntas” si agitator.(Asupra pericolului pe care o asemenea atitudine nebuna o reprezenta avertiza insusi Gamaliel, cea mai de seama autoritate scolastica a iudaismului rabinic al vremii(Faptele Apostolilor,24),”Si acum va zic voua;nu va legati de oamenii acestia si lasati-i in pace,caci daca aceasta hotarare sau lucrul acesta este de la oameni se va nimici;iar daca este de la Dumnezeu nu veti putea sa ii nimiciti;ca nu cumva sa va aflati si luptatori impotriva lui Dumnezeu.”) Instigate permanent autoritatile romane au putut fi convinse sa inceapa persecutia contra crestinilor. Dupa ce a inceput persecutia,din trufia nebuna a puterii,Imperiul nu a mai dat inapoi,nu a putut recunoaste ca face o greseala. (Iar aceasta trufie dementa a tuturor imperiilor,incapacitatea de a admite greseli,ramane cauza caderii lor.)In aceste conditii crestinismul,mai degraba indirect,prin contrast, a expus defectele sistemice ale Imperiului,contradictiile lui interne. Iar apoi iutirea prigoanei , contra unor oameni care erau recunoscuti pentru bana purtare, a schimbat opinia publica in favoarea lor si impotriva autoritatilor. Persecutiile au avut efect contrar pentru Imperiu. Autoritatea lui morala s-a prabusit, cultul oficial a ajuns batjocura si hidosenia aparatului represiv a condamnat Imperiul la moarte in rusine.
Ce se intamplase era cel mai mare miracol,oamenii se preschimbasera,din robi ai pacatului devenisera supusi ai lui iisus.Iar despre ce efect au avut persecutiile si despre modul in care crestinismul a invins imperiul, ne arata una dintre cele mai emotionante moment din acea vreme a varsarii de sange nevinovat.
Centurionul care avea comanda carcerii Mamertine,numele lui era Martinian, s-a convertit la crestinism si ulterior a murit marturisind pe Hristos.
Ne putem lesne imagina ce va fi fost acel om in cariera lui militara,ce fel de obedienta totala va fi avut pentru “sistem” si regulile lui militare .Acel om a vazut cu adevarat Lumina cereasca in cei pe care ii pazea in cea mai sinistra si mai vestita carcera a Romei.De la tortionar si reprezentant al tortionarilor el a trecut fara sovaiala in randul celor persecutati si a marturisit cu sange credinta dobandita, si prin aceasta,dupa fagaduinta celor pe care ii tinuse in paza,dobandea viata vesnica.Este aceasta ilustrarea perfecta a puterii lui Hristos.
Este puterea care “intoarce” pe om(infaptuieste ceeace Grecii numesc “metanoia” sau,romaneste,pocainta) si creaza omul nou,liber fata de pacat.Aceasta preschimbare a omului “vechi” in om nou este de fapt cel mai mare miracol.Caci este mai lesne lui Dumnezeu sa infaptuiasca schimbare in ordinea lucrurilor neansufletite,care sunt in puterea Lui neconditionat,fara limita,.dar omul este inzestrat cu libera voie,puterea de a alege intre bine si rau.
Convertirea centurionului Martinian o asemenea minune a fost.Convertirea lui a insemnat ca, in fapt, Crestinismul biruise.
|
Alexandru Nemoianu 11/23/2017 |
Contact: |
|
|
