“Clonarea lui Jerry” o nouă carte a poetei Virginia Vini Popescu.
Cine crede că a scrie literatură pentru copii este un lucru uşor, acela se înşeală amarnic.
Nu e la îndemâna oricui să abordeze un univers familiar copilului ( dar cu încă multe necunoscute pentru el), spre a scoate în evidenţă acele elemente care să-i sporească, astfel, curiozitatea şi să-i trezească interesul pentru explorarea lumii din jurul său.
Şi mai cred un lucru: nu poţi scrie literatură pentru copii, dacă nu ai descoperit sufletul copilului din tine. Fie că tu, ca autor, ai o pregătire psihopedagogică, în lumina căreia te-ai format şi încerci să-i modelezi şi pe alţii, fie că ai în jurul tău copii cu care empatizezi, important este să găseşti şi să respecţi particularităţile de vârstă şi individuale ale copilului- în cazul de faţă, ale preşcolarilor şi preadolescenţilor, cărora li se adresează cartea de versuri “Clonarea lui Jerry”, apărută în această toamnă ( Anno Domini, 2017), la Editura Dandes Press, din Drobeta Turnu-Severin, sub semnătura poetei Virginia Vini Popescu.
Aş remarca, de la început, ţinuta grafică excelentă a cărţii, în care multe dintre poezii sunt ilustrate grafic de artistul plastic, Costel Lupu, iar corectura textului este făcută cu multă responsabilitate de poeta Lia Nenciu.
Din prefaţa semnată de autoare, aflăm intenţia nobilă a dascălului Vini Popescu, şi anume aceea ca versurile sale să contribuie la dezvoltarea gândirii şi a memoriei, a unei bune socializări, să formeze caractere armonioase, în care să se regăsească sentimentele etern-umane: iubirea, mila, bucuria, fericirea, tristeţea (acolo unde este cazul), altruismul, bunătatea...
Înzestrată cu sensibilitate şi imaginaţie, predispusă spre frumos şi spre trăirea lirică a vieţii, dominată de dorinţa de comunicare afectivă cu semenii, (calităţi structurale care o definesc din belşug), autoarea Virginia Vini Popescu aşază în faţa cititorului de toate vârstele ( deşi îşi subintitulează lucrarea, „ Poezii pentru copii” ), o carte în care: contactul nemijlocit cu natura; dragostea pentru părinţi, copii, flori, animale; omenia şi bunătatea născute din încercările vieţii; sentimentul dorului... sunt exprimate cu o delicateţe nemărginită. Cu toate că, prin formaţie profesională, doamna Popescu vine dinspre lumea ştiinţelor exacte (prof. de fizică), latura meditativă, visătoare, a firii sale, îi trezeşte bucuria rostirii scrise.
Titlul volumului, „ Clonarea lui Jerry”, este dat de una dintre cele mai emoţionante poezii. Din arhicunoscutele desene animate cu Tom şi Jerry, ştim că şoricelul Jerry nu se lasă prins, cu una cu două, de motanul Tom, dimpotrivă, prin inteligenţă şi abilitate, reuşeşte mereu să scape din ghearele neiertătoare ale pisoiului, uneori punându-l pe Tom în situaţii ridicole, spre deliciul micilor spectatori...
Realitatea însă bate ficţiunea!
Eul liric feminin trăieşte, în această poezie, o adevărată dramă, când, în curtea casei de la ţară, o mâţă prinde un şoricel şi-l mănâncă. „ Jerry”, din mintea copilei, nu a avut nicio şansă, „ Jerry n-a avut scăpare!” , spune un vers al poeziei. Realitatea dură se izbeşte de realitatea trucată ( din filme, poveşti...), provocând sincopa. Fetiţa era convinsă că „ Jerry”, „ cocoloşul cenuşiu” din gura mâţei, va găsi un tertip prin care să se salveze, să evite sfârşitul, ca apoi să o persifleze pe aceasta. Nu se întâmplă aşa, spre disperarea copilului care meditează îndurerat: „ Să fi fost codiţa lui/ Şiretul cel mişcător?”; sau „ Parabolicele vechi/ De sub laba ocupantă,/ Să fi fost cumva urechi/ Purtate de el vreodată?” ...
Dar, cum bunicii au soluţii pentru toate problemele nepoţilor, însăşi bunica fetiţei va săvârşi o minune, clonându-l pe Jerry, nu într-un singur exemplar, ci în vreo cinci, spre bucuria neţărmurită a copilului. Bunica „...aduce un mojar/ Un balon mare, cotat,/ O pensetă şi-un pahar/ Formând trusa de clonat. // Nici nu mojară complet,/ Şi prin iarba fermecată, / Apăru Jerry, discret, / Cu vreo cinci ca el, deodată...”, după ce, în prealabil, bunica luase o fărâmă, din bietul Jerry, rămasă pe buzele pisicuţei...
Am ţinut să dezvolt puţin comentarea acestei poezii, pentru a vă asigura că aproape toate poemele ( în jur de 60), conţin „ o poveste” de viaţă, cu multiple repercusiuni asupra sensibilităţii copilului şi cu multiple valenţe educative. Deşi „întâmplarea” se petrece în lumea necuvântătoarelor, ea face trimitere la lumea umană, oferind acesteia învăţăminte, în conformitate cu preceptele moralei creştine.
Lumea din jurul omului este reprezentată de animale: maimuţica jucăuşă, broaşte, căţeluşa, ursul, ariciul, pisica, mânzul şi căluţa...; de păsări:cocori, piţigoi, raţe...; de insecte: fluturi, buburuze, licurici, gărgăriţa pistruiată... ; de natura cu anotimpurile sale şi cu florile caracteristice fiecărui anotimp. Lumea umană este populată de fiinţele cele mai dragi copilului: mama, tata, bunica, bunicul,fraţii şi surorile, prietenii de şcoală şi de joacă, ... o lume surprinsă în momente diferite, de odihnă, sau de muncă, în zile de sărbătoare sau lucrătoare, la diferite evenimente, cum ar fi sărbătorile creştineşti sau sosirea circului în sat... Cele două lumi, umană şi naturală, trăiesc în armonie totală, oferind omului momente de meditaţie... Privind diferite scene din natură, copilul face analogii cu lumea umană. Văzând cu o mamă piţigoi îşi hrăneşte fiul, o fetiţă se gândeşte că şi ea a fost hrănită cu aceeaşi dragoste de mama ei, concluzia pe care o tragem fiind aceea că dragostea mamei pentru progeniturile ei e la fel de puternică în lumea necuvântătoarelor ca şi în cea a oamenilor...
Scrisă într-o frumoasă limbă românească, inspirat ilustrată, conţinând poezii ce par momente decupate din viaţă, cartea „ Clonarea lui Jerry” va merge, fără nicio îndoială, la sufletele copiilor şi nu numai.
Unul dintre mesajele cărţii ar fi că omul şi-a demolat atitudinea sfidătoare faţă de fiinţele mai slabe, iar acum priveşte lumea din jurul său cu dragoste, înţelegere, empatie... ( dar nu suficiente pentru a stopa intrarea în arealul necuvântătoarelor! ).
Multe ar fi învăţămintele pe care le desprindem, după lectura volumului, dar îi lăsăm pe cititorii cei mici să le descopere şi să şi le însuşească, iar pe cei mari, să retrăiască etapele copilăriei, prin care au trecut: propria copilărie, apoi pe cea a copiilor, şi, mai apoi, a nepoţilor şi strănepoţilor, etape care oferă nu mai puţine descoperiri şi redescoperiri, decât pentru cei mici!
|
Domnita Neaga 11/23/2017 |
Contact: |
|
|
