Primul episcop ortodox al Romanilor-Americani a fost Policarp Morusca, nascut Pompei Morusca.
PRIMUM NON NOCERE!
(Mai intai nu face sa fie mai rau)
A fost nascut in 1883 si a fost hirotonit,dupa studii teologice,in 1908.El a fost casatorit cu sora lui Nicolae Balan,la acea vreme,Mitropolit al Transilvaniei.
Dupa ce o vreme a fost preot slujitor Pompei Morusca a fost numit administrator adjunct la Mitropolia din Sibiu.Dupa putin timp el s-a separat de sotia lui ,in urma unui divort mai degraba scandalos.Aparent diferentele hormonale erau net in dezavantajul preotului.
Curand Pompei Morusca a intrat in monahism si foarte repede a fost ridicat la treapta de arhimandrit si apoi numit staret la manastirea Hodos-Bodrog din vecinatatea Aradului.O comunitate mica si marginala,la acea vreme.
In 1934 el a fost numit Episcop al recent infintatei Episcopii Romanesti din America.El a ajuns in Lumea Noua si si-a asezat pastorirea sub formula," va accept asa cum va gasiti dar,de acuma inainte va trebui sa avem ordine si disciplina".
Scurta lui pastorire a fost un succes ,pana la un punct.
El a asezat centrul Episcopiei la "Vatra"(un frumos domeniu rural din Michigan), a intemeiat oficiosul Episcopiei,gazeta "Solia" si a inceput organizarea institutiilor auxiliare ale Episcopiei.
El a vizitat si asezat in randuiala parohiile existente si a intemeiat protopoiate.Episcopul Policarp a publicat texte simple si uneori naïve in care a cautat sa explice poporenilor,cu foarte putina educatie formala,si celor tineri elementele fundamentale ale Ortodoxiei.Episcopul Policarp a intuit ca viitorul Episcopiei va fi in limba engleza si a incurajat acest transfer.Tot Policarp a inteles a viitorul Ortodoxiei in America va depinde de intemeierea unei ierarhii locale,independente si a militat pentru acest scop luminat.Intre altii ,pe aceasta tema, a avut discutii chiar la "Vatra" cu Athenagoras,la acea vreme primat al Ortodoxilor greci din Lumea Noua si ulterior Patriarh Ecumenic.Pentru Policarp functia din Lumea Noua era doar o treapta vremelnica.,gandea el.
Pastoratul lui a fost foarte scurt si este convingerea mea,o repet, ca dorinta lui ar fi fost sa avanseze in ierarhia din Romania.
El a fortat preschimbarea numelui Episcopiei Romane din America in Episcopia "misionara" din America.Evident o miscare avand de scop castigarea simpatiei si sprijinului capateniilor ortodoxe din Romania.
El a participat la lucrarile Sinodului Patriarhiei Romane ,parasind dioceza sa pentru lunga vreme.In 1939 din nou a pornit pe acel drum si circumstantele istorice au facut cu neputinta revenirea lui inapoi.
Ramane un fapt istoric ca scurta lui pastorire si activitate in Lumea Noua nu au fost salutate cordial de intreaga comunitate Romano-Americana.In fapt Policarp a fost atacat vehement de catre cel mai popular si mai circulat ziar roman-american la acea vreme,"America",oficialul Uniunii si Ligii Societatilor Romanesti din America.
Din corespondenta cu diferiti preoti si din alte izvoare rezulta foarte clar ca Episcopul Policarp si acei opozanti ai sai vedeau diferit viitorul Episcopiei.Din motive politice,mentionate anterior,si din ambitie profesionala Episcopul Policarp cauta sa subordoneze neconditionat Episcopia "Vatra" catre Patriarhia Romana.Opozantii lui erau la fel de vehement in a se opune unei atari gandiri.
Nici in Romania Episcopul Policarp nu era extrem de aprobat.
El a enervate considerabil pe Regele Carol II prin comentarii la viata personala a Regelui si prin faptul ca in mod deschis Policarp sprijinea pe cei mai temuti adversari ai Regelui,Miscarea Legionara.
A fost egal trist si simbolic ca la ultima plecare spre Romania singurul care se gasea pe peron era tanarul George Gavrila.
In Romania,vreme de aproape doi ani,Policarp a dus o viata de pensionar.In 1941 regimul Antonescu s-a declarat enervat de faptul ca"de doi ani capata salariu fara a face nimica".
Prin urmare Policarp a fost numit episcope auxiliar la Ismail-Cetatea Alba.Canonic aceasta anula "episcopatia" lui pentru Lumea Noua,(Un Ierarh Ortodox nu poate functiona in doua dioceze) In acelasi timp trebuie retinut ca acel teritoriu,ocupat de armata romana in August 1941, a fost declarat in 1945 de catre puterile victorioase ale razboiului ca, "teritoriu ocupat de puterile Axei".
Episcopul Policarp a fost foarte activ acolo si a cooperat deplin cu Mitropolitul Visarion Puiu cel care a avea in administrare bisericeasca teritoriile ocupate de catre armatele romana si german(nazista) in Ucraina.
In 1944 Episcopul Policarp s-a refugiat din Ismail si a fost numit director al Institutului Teologic din Bucuresti.Din 1945 pana in 1946 el a fost episcop auxiliar al Maramuresului ,la Sighetul Marmatiei.La vremea respective Episcopia Ortodoxa de Sighet era mai degraba simbolica,Maramuresul fiind Greco-catolic(uniat,la acea data.
In 1948,la varsta de 64 de ani, a fost pensionat si de atunci a trait ca membru al catedralei "Renasterea din Alba Iulia si apoi staret al minuscului schit "Sfantul Ioan Botezatorul" din acelasi oras.
Intre 1947 si 1952 ,mai degraba indirect,Episcopul Policarp a fost parte din lupta ortodoxiei romane din America.
In machinatiile si planurile Statului Roman si Patriarhiei Romane din Romania comunista Episcopul Policarp nu mai avea nici un rol si deci a fost total marginalizat.Dupa parerea mea ar fi un exercitiu in inutilitate, steril, a incerca sa restabilesti care vor fi fost gandurile lui Policarp la acea vreme.Personal cred ca erau positive.Cred!
Din lucrarile si datele existente(si ma refer in primul rand la lucrarile esentiale ale Profesorului Aurel Sasu din Cluj) rezulta ca Episcopul Policarp a fost un personaj cuvincios si un ierarh harnic dar de aici pana a pretinde"canonizarea" lui,trecerea lui intre sfintii venerati,este un drum lung.Un drum prea lung!
Este o afirmatie hazardata sa pretinzi ca el ar fi fost "in chip special persecutat" sau mai exagerat "martirizat"in vremea regimului communist(Afirmatii hazardate si cu intentie facute de,spre exemplu,Pr.Remus Grama in textile sale despre Policarp.)..O asemenea exagerare risca sa banalizeze crimele comuniste.Persecutati special si martirizati au fost acei clerici care au suferit si murit in lagarele comuniste.Episcopul Policarp nu a fost intre ei.
Ramane un fapt ca Episcopul Policarp a ramas in libertate, a continuat sa primeasca o pensie si a murit in pace intre ai lui.Dupa "standardele" comunismului aceasta nu poate fi numita persecutie sau,oricum,el nu a fost mai mult persecutat decat zecile de milioane de oameni care au avut nefericirea sa traiasca sub communism.
Dupa parerea mea Episcopul Policarp a fost un om bun.Dar tot dupa parerea mea anume voci care cer "sanctificarea" lui sunt cel putin exagerat stridente.
In primul rand este timpuriu sa ceri "canonizarea" lui.O incercare de a introduce o asemenea sugestie a fost respinsa,pe buna dreptate,de catre Sinodul Bisericii Ortodoxe din America iar Sinodul Patriathiei Romane nici macar nu a luat in considerare o asemenea sugestie.Dupa parerea mea o asemenea sugestie are totul in comun cu jocurile politice ale unei anume parti a clerului romanesc din Lumea Noua si nimic in comun cu credinta.Asemenea strigari stridente,gen " Santa Subito" ,sunt complet straine duhului si traditia ortodoxa.
Dupa parerea mea aceasta naiva cerinta de "canonizare" este detrimentala Ortodoxiei din Lumea Noua,Ortodoxiei Romanesti si memoriei unui om bun.
Istoric
The Romanian American Heritage Center
|
Alexandru Nemoianu 11/20/2017 |
Contact: |
|
|
