Descoperiri interesante după o călătorie in Europa
La un sfârșit de săptămână vara aceasta, în Montparnasse, îl acompaniez pe un prieten american, pictorul Jerry W. McDaniel, spre un chioșc ca el să-și cumpere The New York Times. Și Jerry vrea să meargă pe rue Blomet, un traseu pe care nu-l abordasem niciodată, din 1985 de când îmi petrec verile la Paris. Întâi mă împotrivesc. Am trecut de nenumărate ori pe la două colțuri ale străzii Blomet. Nu se vedeau pietoni, nu se vedeau vitrine. Mi s-a părut întotdeauna o stradă care nu prezintă nici un interes. Dar era vreme bună și am acceptat schimbarea de decor. Și iată că mi-au ieșit în cale trei descoperiri de prezențe românești-surpriză.
Într-o piațetă cu o mică fântână Wallace chiar înainte de a da colțul spre rue Blomet, îmi atrage atenția numele unei librării , “La 25e Heure” /Ora 25”. Intrasem de mai multe ori în această librărie cu atenția însă îndreptată numai spre cărțile interesante pe care le avea: de artă, de turism, literatură bună, dovedind gustul și cultura librarului. Nu-i remarcasem niciodată înainte numele. Chiar să fie cumva vreo legătură între romanul cu același nume al lui Virgil Gheorghiu și această mică librărie de cartier? M-am apropiat și în vitrină erau trei exemplare cu romanul scriitorului român. Am intrat în librărie, și l-am întrebat pe proprietar. “Da, am numit librăria după romanul lui Virgil Gheorghiu”. “Cum se face? Sunteți român? “ “Nu. E un roman foarte frumos.” Știam despre succesul romanului publicat prima dată în franceză în 1949, când nu s-a putut publica în România, și apoi tradus în numeroase limbi. S-a făcut și un film după el în 1967, cu Anthony Quinn. Nu citisem cartea. Am cumpărat-o și am început s-o citesc. Este scrisă fascinant. Este povestea dramei unui țăran român, pe nume de familie Moritz, și care ajunge într-un lagăr de muncă forțată pentru evrei, evadează de acolo și ajunge în Ungaria, și apoi … toate îi merg din prost în mai prost…, prizonier la unguri, apoi “salvat” de naziști, după care, fiind considerat drept colaborator al acestora, ajunge într-o închisoare americană . Povestea are elemente autobiografice, căci Gheorghiu însuși, în calitatea sa de ex-diplomat, a fost arestat de autoritățile americane după cel de-al Doilea Război Mondial. Jumătate de roman am citit pe nerăsuflate … descrieri frumoase de stări sufletești, situații palpitante, … dar după aceea m-am oprit. Voi relua lectura, cu forțe proaspete. Subiectul e mult prea dur… Ce mi se pare extraordinar este cât de contemporană este esența acestei cărți: că s-a ajuns la ora 25, lumea s-a stricat, civilizația tehnică a readus “disprețul pentru om, exact ca în barbarie”, oamenii sunt răi și violenți. Sigur, astăzi ne lovim de alte fenomene de cruzime, dar esența este aceeași ca a acestui roman. Iată deci prima descoperire românească-surpriză!
Dau colțul pe rue Blomet. La No. 45 o placă anunță că pe locul acela, unde azi este un mic “square” – părculeț, s-a născut suprarealismul. O sculptură donată de artistul spaniol Juan Miró orașului Paris, “Pasărea Lunară” /“L’Oiseau Lunaire” este amplasată în acel spațiu verde. Pe vremuri acolo erau ateliere de artiști și scriitori, care au fost demolate. Mai înaintez câțiva pași și la No. 33 dau de o sală de spectacole, foarte cunoscută în perioada “Anilor Nebuni”/“Les Années
Folles” dintre cele două războaie mondiale, numită “Le Bal Nčgre”. Se cânta muzică din Caraibe, jazz și se dansa biguine. A performat acolo și celebra Josephine Baker. Era localul unde își petreceau serile toți acești suprarealiști de la rue Blomet 45. Printre cei ce frecventau localul era și fondatorul dadaismului, românul Tristan Tzara. Iată deci o altă descoperire-surpriză!
Am intrat în micul restaurant al lui Le Bal Blomet (numele fiind schimbat, sub presiunea celor “politically correct”/“corect politic”. Pe un perete se afla un panou mare compus din coperți de discuri de jazz. Localul prezintă două joi pe lună muzică de jazz. Jerry descoperă mai multe coperți de discuri create de ilustratorul american, cunoscut pentru creațiile lui pe tema de jazz, David Stone Martin. Îl întâlnise cu mulți ani în urmă la Societatea Ilustratorilor din New York. Jerry e fascinat, căci este mare amator de jazz și la rândul lui a pictat mult pe acest subiect. Ne place atmosfera și toată istoria locului. Și pe 5 octombrie se dădea un spectacol dedicat lui Duke Ellington. Jerry împlinise 82 de ani pe 9 septembrie și nu își serbase ziua de naștere. Mie îmi vine idea să-l sărbătorim acolo… Nu se putea un loc mai potrivit pentru un pictor american: seară cu muzică americană într-un local cu istorie legată de artă… Îl găsim pe proprietar și Jerry îi propune să facă un afiș pentru Le Bal Blomet. Rezultatul, o seară cu prieteni români și francezi acolo și două afișe făcute de Jerry: unul în stil pop-suprarealist cu trei tinere dansând, altul cu muzicienii care performau în seara când ne-am adunat noi acolo, și o carte poștală pentru măsuțele din local cu portretul lui “THE DUKE”. Îmi imagiez că vă întrebați… care este descoperirea românească în toată această poveste. Ei bine, este: Jerry W. McDaniel a făcut două serii de picturi-ilustrații pentru versuri de Lucian Blaga (cu ocazia recitalurilor de poezie din California ale artistei bucureștene Lidia Lazu) și pentru poeme de Ana Blandiana din volumul tradus în engleză “Patria mea A4”/“My Native Land A4”. Iată-l deci pe pictorul american, care tocmai se întorcea după o expoziție pe temă românească cu aceste picturi-ilustrații de la Congresul ARA 41 de la Sinaia (2-5 august), creind afișe pentru Le Bal Blomet… A treia surpriză cu elemente românești.
Și lucrurile nu se opresc aici. Fac o scurtă excursie în Spania, cu oprire de câteva zile la o stațiune pe coasta Atlanticului, în Tenerife. Într-o zi pornesc spre Santa Cruz, capitala insulei, în căutare de arhitectură modernă. Cu pasiunea mea pentru arhitectură (ca absolventă a Institutului “Ion Mincu” din București), îmi doresc să văd clădirea făcută de arhitectul spaniol Calatrava, cel care a construit recent impresioanta clădire Oculus din New York, un mic amfiteatru în același stil “cu aripi mari albe îndreptate spre cer”. Și cu această ocazie mă duc și la “Spațiul Artelor - Tenerife”/ “El Tenerife Espacio de Las Artes” (TEA), să văd muzeul de artă al orașului așezat într-o altă clădire modernă, creată de cunoscuta firmă elvețiană a arhitecților Herzog & de Meuron sub supravegherea arhitectului din Canare Virgilio Gutierrez Herreros. Scopul acestui spațiu cultural este să contribuie la înflorirea culturii, să creeze punți culturale între diverse țări și să promoveze tinerele talente ale insulei. O clădire mare, care acoperă 67 000 metri pătrați, și care conține trei instituții culturale: un muzeu de artă modernă, biblioteca cea mai importantă de pe insulă, și un centru de fotografie.
Acolo altă surpriză: “Biblioteca Insular” din cadrul centrului TEA poartă un nume românesc: Alejandro Ciorănescu. Și ce biblotecă mare și frumoasă! Un complex pe două etaje, cu o secție pentru copii, o bibliotecă de muzică și una de video. Secția sălii de lectură este uriașă cu 1000 de spații pentru studiu, cu pereți înalți de sticlă care deschid îmbietor interiorul spre exterior. Și să vezi numărul mare de tineri la mesele de lucru, aprofundați în studiu, în spațiul acesta modern, luminos, al unei bilioteci ce poartă un nume românesc îți dă un sentiment de profundă bucurie.
Așa am aflat eu despre acest specialist în literatură comparată, filolog, dar și istoric, Alexandru Ciorănescu care a predat, din decembrie 1948 până în 1979, la Universitatea La Laguna din Tenerife, limbă și literatură franceză, ținând și unele cursuri de literatură italiană și portugheză, de limba română sau de literatură comparată. Este considerat unul din pionierii literaturii comparate în Spania. A scris și o carte mult apreciată despre istoria orașului Santa Cruz. O stradă din capitala insulei îi poartă numele, în semn de omagiu și recunoștință față de unul dintre cei mai importanți istorici și geografi ai Insulelor Canare. Viața exilatului Ciorănescu nu a fost ușoară. Cei doi copii i-au rămas în țară și au putut ieși numai mulți ani mai târziu. Situație financiară multă vreme precară. Dar pe “neliniștitul” cercetător Ciorănescu nu l-a oprit nimic să se afirme în locul în care s-a stabilit, făcându-ne cinste.
Deci o vară europeană bogată în prezențe românești-surpriză.
© Autoarea reţine drepturile de copyright pentru acest material.
|
Ileana Costea/ Los Angeles 11/19/2017 |
Contact: |
|
|
