Traducerile Ionelei Manolescu
Ionela Manolescu, profesoară universitară de franceză, scriitoare, traducătoare franco-română și pictoriță aduce un aport important literaturii consacrate anumitor poeți deveniți sacri în patrimoniul poeziei la nivel mondial prin lucrări de traducere din franceză în română și română în franceză.
În cadrul Cenaclului Eminescu am prezentat o selecție primordială din opera dnei Ionela Manolescu, autoare a peste 40 de publicații rezultate din studii aprofundate în decursul unei cariere de peste 50 de ani, autoarea fiind de față ca să răspundă la întrebări.
Am început cu traducerea în franceză modernă din franceza veche a poetului medieval și renascentist François Villon (1431-1463), apărut la Editura Guerin, care datează din 1980. De ce François Villon? Pentru că Ionela Manolescu este cea care a descifrat poemele necunoscute și neînțelese ale acestui mare poet. Jargonul Jobelin al lui Villon, cuprins în Testamentul lui, cât și cele 11 balade villoniene au fost redescoperite de Ionela Manolescu, aducând un aport inestimabil în literatura franceză. Lucrările sale se află în biblioteci importante din Canada și din Franța și este binecunoscută în vechiul mediu universitar de la McGill, unde a și predat limba franceză în anii 90.
În anii 80, Mircea Eliade a adresat o scrisoare către universitățile canadiene în care i-a enumărat calitățile și erudița în domeniul literar al traducerilor din franceză în română și vice-versa. Acest document este păstrat cu sfințenie de către dânsa, alături de poze vechi de familie, diplome și alte mărturii ale recunoașterii valorii ei pe tărâm literar și artistic în general.
Un alt poet din elita de geniu a literaturii francofone, quebecois-ul Emile Nelligan a fost și el făcut accesibil cititorilor de limbă română în traducerea Ionelei Manolescu. Cartea Poezii de Emile Nelligan, auto-editată în 2012 de către Ionela Manolescu, conține pe lângă o selecție amănunțită de poezii și o anexă cu comentarii ale autoarei, care nu a făcut o simplă traducere, ci a întreprins un studiu aprofundat al operei acestui poet și a biografiei lui.
De exemplu, în anexa documentară care încheie cartea de selecții de poezii de Emile Nelligan în traducerea Ionelei Manolescu, de la pagina 191 la 213, Ionela Manolescu comentează, documentează și descifrează poeziile lui Nelligan închinate muzei sale, Reginei Elisabeta, poezii în care, ca și Mihail Eminescu – cu care traducătoarea a găsit multe asemămări – poetul nu dezvăluie niciodată numele muzei sale, care este, după doamna Manolescu, regina Elisabeta a II-a a României sau Carmen Sylva, după numele cu care semna și ea poezii. Poezii precum Madrigalul, (Je sais lŕ bas une vierge rose), Placet pour cheveaux (în traducere, Răvaș cu subânțeles). Citat pag.194 Madrigalul. Fr. rom sunt exemplificatoare în acest sens. Iată “Madrigalul” în franceza originală și în traducerea dnei Manolescu:
“Je sais lâ-bas une vierge rose/ Fleur du Danube aux grands yeux doux/ O, si belle, qu’un bouton de rose/ Dans la contrée en est jaloux./ Elle a fleuri par quelque soir pur/ En une magique harmonie/ Avec son grand Ciel de pâle Azur/ C’est l’Orgueil de la Roumanie.”
„ un Boboc de fată-n depărtare/ La Dunăre, cu ochii mari, duioși/ Atât de mândră-i,ah, că-mi pare/ O zână, lângă-un Trandafir cu ochi geloși./Ea răsări în Asfințitul pur/ Printr-o fermecătoare armonie/ Sub Cerul larg, cu-al său palid Azur,/ Ce-a dat României această Mândrie...”
Trecând mai departe, la alte lucrări de-ale ei, bineînțeles, Ionela Manolescu nu putea omite concetățeanul ei, atât de valoros și etern, poetul nostru național, Mihail Eminescu, ea fiind născută la Iași. Hyperion, traducerea Luceafărului în franceză, cât și Počmes choisises, o selecție bine alcătuită cu unele dintre cele mai frumoase poeme eminesciene vi le punem în atenția dvs. astăzi. Volumul debutează cu poezia A mes critiques, Criticilor mei și continuă cu capodopere eminesciene, dar și capodopere în translație, ale doamnei Ionela.
Criticilor mei (fragment) : “Multe flori sunt, dar puține/ Rod în lume o să poarte,/ Toate bat la poarta vieții,/ Dar se scutur multe moarte. (...) Critici voi, cu flori deșarte,/Care roade n-ați adus-/ E ușor a scrie versuri/ Când nimic nu ai de spus.”
Ŕ mes critiques : “Peu de fleurs – mais pas les vôtres/ Sont celles qui portent fruit; Toutes veulent germer la vie:/ D’aucunes sčchent et tombent mortes. (…) D’une fleur ŕ la boutonničre,/ Un jardin ne ferez gučre:/ Faire des vers n’est pas sorcier,/ Quand on n’a rien ŕ conter. »
Printre picături, Ionela Manolescu a scris și versuri proprii, o parte din ele adunate în volumul de poezii Počmes et Lavis, apărut în 1989 la Editura Humanitas din Montreal, cu ajutorul unei subvenții din partea lui Multiculturalisme Canada. Spiritul ei curios și întreprinzător în cercetarea fenomenelor sociale din România au făcut-o să scrie și să documenteze o carte dedicată nației țiganilor, scrisă cu nostalgie pentru un popor nomad, aflat în cumpănă între idealul de libertate, sărăcie și asuprire. Această carte, frumos ilustrată, a fost un prilej de reflecție asupra libertății individuale, de care și autoarea a fost privată în România, fapt pentru care a emigrat în Canada. Din interviul pe care l-a acordat dnei Veronica Balaj, co-autoarea mea la cartea de Convorbiri cu Personalități Românești din Montreal, publicată la editura ASLRQ în 2016 se înțelege foarte bine poziția dnei Ionela Manolescu față de toate sistemele totalitare. Prin activitățile sale literaro-artistice Ionela Manolescu reprezintă o voce unică, aceea a unui cetățean româno- canadian reprezentativ pentru cultura celor două țări.
|
Eva Halus 11/10/2017 |
Contact: |
|
|
