Sic transit gloria mundi
Toate trec...
A se ruşina sau a nu se ruşina? O altă variantă a întrebării hamletiene: A fi sau a nu fi?
E un lucru de netăgăduit că persoanele cu notorietate publică, numite astăzi VIP ( very important person – persoană foarte importantă), indiferent de domeniul în care lucrează ( sau nu lucrează), dau tonul în comportament, în modă, în atitudine, în limbaj, în gândire etc. devenind modele de inspiraţie, de copiat, de urmat de către marea masă a persoanelor importante, mai puţin importante, neimportante, anonime. Nimic nou sub soare.
Notorietatea îmbracă foarte importanta persoană ca o aură, în care intră unul sau mai multe ingrediente: aspectul fizic, abilităţile, realizările, cultura ( acolo unde există), tupeul, frecvenţa prezenţei în spaţiul public ( mass-media ajută mult în acest sens) etc. Rare sunt excepţiile când din aură lipseşte o anumită formă de spiritualitate, de religiozitate, de credinţă, expusă în mod ostentativ sau discret. Chiar dacă n-am ajuns sau nu vom ajunge VIP-uri, în privinţa spiritualităţii, religiozităţii, credinţei ne comportăm la fel, că oameni suntem.
VIP-urile au , însă, avantajul şi dezavantajul că sunt în luminile rampei şi milioane de ochi le văd şi tot atâtea urechi le aud. Cei mai expuşi sunt campionii sportivi, actorii.
Pentru creştinii, ortodocşi şi catolici, semnele distinctive, exterioare ale credinţei, sunt semnul crucii şi cruciuliţele/crucifixele purtate la gât, la mână, ca cercei etc.
O icoană o putem avea în casă, în portofel, în geantă, pe birou etc. Mai mult sau mai puţin un cadru privat. Semnul crucii şi cruciuliţa/crucifixul sunt, însă, semne distinctive la purtător, moduri de a mărturisi pe Hristos în faţa lumii, fără reţinere, fără frică, fără ruşine.
“Căci de cel ce se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, în neamul acesta desfrânat şi păcătos, şi Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri. “ (Marcu 8, 38)
Iisus nu S-a ruşinat să Se lase răstignit în văzul lumii, pe cruce, un instrument de ocară, de ruşine, de batjocură, deşi era fără de păcat: “ Nu voi mai vorbi multe cu voi, căci vine stăpânitorul acestei lumi şi el nu are nimic în Mine;” (Ioan 14-30). Lucifer/Satana nu avea nimic al lui în Iisus, adică niciun păcat.
Dar cine este “neamul acesta desfrânat şi păcătos” ? Evident că noi, aşa creştini cum suntem. Unii ne facem cruce şi acasă, şi în biserică, şi în public, în alte locuri decât cele cultuale. Alţii numai acasă şi în biserică, alţii când şi când, alţii niciodată. Stările acestea nu sunt bătute în cuie. Circumstanţe de viaţă pot schimab radical atitudinea noastră faţă de cruce (semnul crucii şi cruciuliţă/crucifix), adică faţă de Hristos, de la entuziasm şi curaj la indiferenţă şi de la indiferenţă la curaj neînfricat, care se poate termina cu mucenicie.
Poate aveam ceva consideraţie faţă de El, dar ajunge un gest, un cuvânt prin care-I întoarcem spatele. Cu mulţi ani în urmă, un tânăr actor, se afla în incinta unei mănăstiri cu prietena, pe care nu se sinchisea să o giugiulească. Un monah le atrage atenţia celor doi că trebuie să se poarte decent. Tânărul, la început de drum şi promiţător în ale comediei, se uită cu dispreţ la monah şi-i zice: “ Pupă-mă-n fund!”. Monahul nu i-a răspuns. Ştirea de cancan de la un post tv. era însoţită şi de imaginea celor doi amorezi în incinta mănăstirii. Nu ştiu ce s-a întâmplat, dar după acest incident, actorul parcă şi-a pierdut talentul sau talentul s-a alterat. O actriţă pensionară, maestră a comediei de teatru şi film, cu vreo 2-3 ani în urmă, făcea observaţii critice, negative, cu privire la modul cum joacă respectivul actor. Iar recent , o altă actriţă, maestră a comediei de film şi teatru de revistă, spunea că cea ce face el poate să facă orice om de pe stradă!
Se întâmplă ( din păcate adesea) ca, o vreme să- L acceptăm ca tovarăş până ne atingem ţelurile lumeşti, până scăpăm de vreun necaz, până ne vedem cu sacii în car, după care , nu-I spunem expres să plece, dar Îl facem să înţeleagă că ar fi bine să se retragă în culise, să nu se mai afişeze cu noi în public. Starea aceasta, cu Hristos în culise şi cu lumea în faţa lumii, este căldicică şi despre căldicei Hristos spune: “Astfel, fiindcă eşti căldicel - nici fierbinte, nici rece - am să te vărs din gura Mea” (Apocalipsa 3,16). Starea căldicică duce spre întunericul veşnic. Cât suntem în viaţă putem să ieşim din ea.
Cei care urmăresc tenisul, nu se poate să nu fi remarcat şi reţinut evlavia Simonei Halep, purtând o cruciuliţă la gât, când intra şi ieşea de pe teren, cu ani în urmă. “Toată cinstea pentru Simona că-și face, firesc, Semnul Crucii, că-și ridică smerit, a mulțumire, ochii spre Cer. Toată cinstea părinților ei, c-au sădit temeinic, firescul în ființa sa. “ (Ioan Savu, Timişoara 27.10 2014 – comentariu la http://www.romaniacurata.ro/scrisoare-pentru-parintii-simonei-halep/ )
Astăzi, Simona, numărul 1 în clasamentul WTA (Women's tennis association), prin statistica procentelor şi punctelor, nu mai are cruciuliţa la gât, nu-şi mai face semnul Crucii, nu-şi mai ridică smerită, a mulţumire, ochii spre Cer. Ce s-a întâmplat?
În 2009 era pe locul 232 mondial. Se pare că sânii prea mari erau de vină pentru a urca în clasament, aşa că în iulie 2009 se operează la sâni. „Greutatea sânilor mă deranja. Mă trăgeau înapoi şi nu îmi permiteau să reacţionez cum trebuie. Nu îmi plăceau nici în viaţa de zi cu zi. Aş fi făcut operaţia chiar dacă nu aş fi fost sportivă” (Simona Halep, pentru Daily Mail în mai 2010). . După o perioadă de pauză, intră iar pe teren şi începe ascensiunea.Câştigă meciuri, se acumulează punctele şi, bineînţeles, banii, de la sute de mii la milioane şi, astăzi, la cca. 20 de milioane de dolari. A scăzut frecvenţa semnului crucii, până a dispărut complet. Cruciuliţa de la gât a fost înlocuită cu un fel de inimoara.
Unii au zis că numărul 1 mondial merită şi titlul de cea mai bună jucătoare pentru 2017. Tenismenele mai în vârstă, cu experienţă şi cu Grand Slam-uri câştigate (Australian Open/Melbourne, French Open/Paris, Wimbledon/Londra, US Open/New york) au zis că nu. Disputa s-a tranşat pe teren, la Turneul Campioanelor, Singapore 2017. Simona a fost umilită şi de Caroline Wozniacki şi de Elina Svitolina. Caroline Wozniacki , care a câştigat şi turneul, se mira că a învins-o aşa de uşor pe Simona ( 6-0, 6-2). În timpul meciului se întreba: “ Oare joc eu aşa de bine?” Dar dacă Hristos a fost de partea Carolinei, umilind-o, smerind-o pe Simona? Va câştiga, oare, vreun Grand Slam sau turneul campioanelor? La aceasta trebuie să rumege Simona.
Să vedem un alt exemplu de purtătoare de cruciuliţă, Maria Sharapova, câştigătoare a 5 Grand Slam-uri. Despre viaţa particulară a Mariei se scriu multe. Să vedem ce spune şi ea. Maria are o cruciuliţă pe care a primit-o de la părinţii ei când era o copilă, cruciuliţă pe care o poartă la gât, indiferent dacă pierde sau câştigă. Talentul pe care Dumnezeu I l-a dăruit a reuşit să-l dezvolte prin dăruire şi muncă asiduua. “What tennis hâş brought me hâş been incredible. God gave me a talent, but it was up to me to play my part în it.(…) you have to work for everything you earn and I think the combination hâş helped me. ( Ceea ce mi-a adus tenisul a fost incredibil. Dumnezeu mi-a dăruit un talent, dar trebuia să vin şi cu partea mea. … trebuie să lucrezi pentru tot ceea ce câștigi și cred că această combinație m-a ajutat ) (https://hollowverse.com/maria-sharapova/ )
Un alt conaţional al Mariei, fără niciun fel de palmares, Evghenie Rodionov, (23 mai 1977 – 23 mai 1996) a primit în copilărie o cruciuliţă de la bunicul său care i-a spus să n-o scoată de la gât. Soldat fiind, trimis în Cecenia, este executat de ceceni prin taiarea capului pentru că a refuzat să-şi scoată cruciuliţa de la gât şi să se lepede de Hristos. ( vezi: https://www.youtube.com/watch?v=UrJUYxlOuF8 ).Evghenie Rodionov a devenit cel mai tânăr sfânt mucenic rus, prin care Hristos face minuni.
Şi în vest sunt creştini care suferă rigorile ayatollahilor secularişti şi chiar ale justiţiei pentru faptul că poartă cruciuliţe/crucifixe la gât. Vezi cazul Samanthei Devine din Gillingham, districtul Kent /Marea Britanie
(http://www.telegraph.co.uk/news/uknews/1539352/School-bans-Catholic-girl-from-wearing-crucifix.html ) şi al Nadiei Eweida din Twickenham/Marea Britanie (https://en.wikipedia.org/wiki/Eweida_v_United_Kingdom )
Prin semnul crucii pe care îl facem în public şi prin cruciuliţele/crucifixele, pe care le purtăm la vedere, mărturisim că nu ne ruşinăm de Hristos şi nici de cuvintele Lui ( de Evanghelie).Cel ce nu face semnul crucii şi renunţă la cruciuliţă/crucifix de jenă, de ruşine, de frica lumii, se ruşinează de Hristos şi de cuvintele Lui. Atunci şi “ Fiul Omului Se va ruşina de el, când va veni întru slava Tatălui său cu sfinţii îngeri.” Ce înseamnă că Hristos se va ruşina? Înseamnă că nu-i va putea oferi lumina veşnică. Cine-i nebunul acela care, încă în viaţa aceasta, pus să aleagă între lumina veşnică şi întunericul veşnic, va alege întunericul?
Mă tem că nu este numai unul, ci sunt mulţi, tot mai multi.
|
Nicușor Gliga 11/10/2017 |
Contact: |
|
|
