Delicii Epigram(at)ice
Ceaslovul și istóvul
Puradei fără istóv
I-au făcut capul ceaslov.
Acum, că-i singură casa,
Capul i-i …tabula rasa.
Frenezia și amnezia
Îi făceau copiii (zap-ul!)
Capul călindar, samarul.
Au crescut - și nu doar capul
Și-a pierdut. Și călindarul.
Boarea și pudoarea
Vântul vălură prin coame.
Rușinate,-și zic în sine:
-Cu rușinea mori de foame.
Și-au dat cinstea pe rușine.
Bobocii și bojocii (II)
Au dat iama prin corlate
Și mi-au ras vitele toate.
Geaba-mi umflu-acum bojocii
Dacă am păscut bobocii.
Cine caută găsește?
Chiar și-n iad am pogorât,
Dar am dat tot de urât.
Ce mi-e drag fuge de mine,
Și urâtul calea-mi ține.
Grija și tija
Ai copii –
Ai grijuri mii.
Copilașii când nu-i ai,
Ești amar ca un susai.
Norocul și amocul
Ea-l tot ceartă și îl țeasă,
Până-i vin mințile-acasă:
Unde intră cearta-n casă,
De-acolo norocul iasă.
Atavismul și-afecti(vi)smul
Mândră foc, dar dichisită…
Și-a luat cioară vopsită:
Cioara lângă cioară trage,
Alte păsări nu-i sunt drage.
Albeața și negreața
Își rod fața cu scrobeală.
Să pun sare și piper:
Corbii în zadar se spală,
Că negreața nu și-o pier.
Urâciosul și frumosul
Cum și-adoră-o mamă fătul
Că-i de aur, logofătul!
Fie cât de urâcios,
Tot al tău e mai frumos.
|
Nicola Mătcas 11/10/2017 |
Contact: |
|
|
