Din volumul " Intre Porti de Univers "
Între porţi de Univers
Timpul este diferit,
Mersul are doar un sens,
Poate fi oricând sorbit.
Un triunghi apare-n faţă,
Al Bermudelor, fireşte,
Viaţa intră-n altă viaţă,
Urma-ncet i se topeşte.
Alte guri înghit în grabă
Orice formă de trecut,
Universul are treabă
Pleacă în necunoscut.
UN PUNCT CIUDAT
Pe când timpul gol, inert,
Spaţiul incomensurabil,
Și materia deșert,
Totul, un infern durabil,
Din neant, un punct ciudat,
Într-un stil nedat pe față,
Să facă s-a apucat,
Apă, foc, lumină, viață...
Din bizara-i închistare,
Existentă fără sens,
A iscat și munți și mare,
Miracol și Univers.
Dar ciudata-i transformare
Ce uimește privitorul
A rămas sub o mirare,
Cine i-a fost creatorul…
CU PUTERI NEMĂSURATE
Punctul nevăzut surprinde,
Dintr-odată intră-n joc,
Peste neștiut se-ntinde,
Desenând și timp și loc.
Cu puteri nemăsurate
Cuprinde tot Universul,
Lucrurilor ne-ntâmplate
Le înscrie-n lume sensul.
S-a extins în timp record,
Dar nu știe ce-l așteaptă,
O secundă dintr-un cod,
Poate-i fi ultima treaptă.
De aceea azi se-ntreabă,
În zbuciumul ce-l preface,
Dacă-ar reveni în grabă,
Particula OM ce-ar face?
JOC ÎN UNIVERS
Stele pe cer își schimbă jocul,
Necunoscute forțe tari,
Planetelor le schimbă locul,
În pragul unei ere mari.
Prin Univers lipsit de apă
Și de lumină, și de viață,
Nu se mai știe cine scapă
Prin negrul așezat în față.
Răul apare-n nor de ploi,
E plină lumea de probleme,
Se luptă Terra pentru noi,
Printre planete și sisteme.
Se distilează neputința
Și-n lupta dintre ,,tot” și ,,eu”
Biruitoare e credința,
Învingător e Dumnezeu.
PARTICULA LUI DUMNEZEU
Din greu, sub munte la Geneva,
Materia se descifrează,
Se naşte iar Adam şi Eva,
Big-Bangul se încurajează.
Hadronii se ciocnesc forţat,
Se rup în părţi şi părţi de parte,
Apar şi unde ne-ncetat
Şi-s depistate de departe.
Greoaie munca și cam tristă,
S-a luminat la vestea mare,
Particula lui Dumnezeu există,
Nimic nu este la întâmplare.
EL a făcut-o şi pe Higgs,
Particula de mic calibru,
Spre-a nu da Universul chix
Şi a rămâne-n echilibru.
SE SCURGE LACRIMA DIN CER
Se scurge lacrima din cer,
Peste pământul ţării mele
Şi casele spre vale pier,
Cu jalea vieţilor în ele.
În apa tulbure şi tristă
Dispar, cu sutele, bătrânii,
Sub ochii celor ce asistă
Neputincioşi la moartea Lunii.
În hău, un munte se afundă,
Se întrevede infinitul
Şi malurile se scufundă,
De parcă a venit sfârşitul.
Se-aşteaptă curcubeul păcii
În lupta zeilor cu noi
Şi se doreşte pactul sorţii,
Şi învierea de apoi.
ALT UNIVERS
În dăruirea-i fără sens
Și sub povara ce ne-o poartă,
Pământul vrea alt Univers,
Mergând încet spre altă poartă.
Lui alte porți de Univers
Se vor deschide de primire
Va prinde poate un alt mers,
Va câștiga altă menire.
E prea bătrân și obosit,
Însă privește demn în față,
Își mișcă miezul cel topit,
Spre alte lumi, spre altă viață.
Știind ce e firesc în lume,
Ne părăsește detașat,
Căci a făcut doar lucruri bune,
Iar noi, parșivi, l-am înșelat.
Când se cutremură voit,
Vestește clar a lui plecare,
Dând semn că nu s-ar fi dorit,
Bătrân și singur pe cărare.
Când el se duce, cine vine?
Omul din despărțire-nvață
Să fie așa cum se cuvine,
Când vrea Pământ și bună viață.
DE DORUL VIEȚII SELENARE
Luna trăirilor pustii,
A cerului pictat cu aur,
Mireasa nopților târzii,
Lampa aleasă din tezaur,
Cu-o rază albă îi șoptește,
Din clopotul nemărginit,
Iubitului ce-o urmărește
În nopțile cu cer vrăjit.
Prin gestul tandru de lumină,
Pământului îi dovedește
Că are zile când suspină,
Căci după viață iar tânjește.
Atunci, chiar fața își ascunde
Să nu i-o scalde mândrul Soare,
Genele ei au urme ude,
De dorul vieții selenare.
SAVANTULE, MĂRIA TA!
Deşi nu ştiu, n-am nici o vină,
A lumii taină care este,
Şi nici o vreme n-o să țină,
Până voi ști a ei poveste.
Înţelegându-i doar ei sensul,
Savanţi preocupaţi de el,
Ne descifrează Universul,
Ne dau scenarii, fel de fel.
Big-Bangul, prim, imaginat,
Vor să-l refacă sub un munte,
Să afle cum ne-am dezvoltat,
Să ne arate că ştiu multe.
Particule accelerate
Se vor ciocni la ordin dat,
În lumi de dânşii inventate,
Ca să vedem cum s-a-ntâmplat.
Încrederea îmi e totală,
Îmi dau lumină şi speranţă.
Eu simt că viaţa nu-i banală,
Că nu e, doar, un fir de aţă.
Prin căutări şi prin găsiri,
Ei înving boli, dau sănătate,
Dau vieţii noastre împliniri,
Ei mişcă lumea mai departe.
Idei, rachete, fuziune
Şi câte-n lume cunoscute,
Care şi cum, la toate bune,
De mintea lor sunt concepute.
Cu salba lor aplicativă,
Descoperiri ce-ţi aparţin,
Ne pun pe gânduri, ne cultivă.
Savantule, de unde-ţi vin!?
Tu ce mănânci? Tu cum gândeşti?
Tu ai copii? Ai nepoţei?
Tu ai părinţi? Tu te-ngrijeşti?
Ei ştiu de tine? Ştii de ei?
Şi timpul tău cum se dilată?
Tot relativ l-ai raportat?
Cum de trăieşti, ca noi, odată,
Când veşnicia te-a legat!?
M-așez în faţa ta, plecat,
De eşti evreu, român sau grec,
De tine eu mă simt salvat,
Genunchii-n faţa ta mi-i plec.
Tu iartă ignoranţa mea,
O întrebare, tot îţi pun,
Savantule, Maria-Ta,
Eşti om normal sau eşti nebun?
|
