Despre "Cuvânt"
Cu toții citim multe publicații, scrieri, relatări.
Cel mai adesea ceeace ne interesează este “știrea” imediată și întregul text parcurs ni se pare a a fi avut rost doar ca slujitor al acelei știri immediate.
Subiectele acestor publicații sunt felurite .
Parerile și opinile exprimate sunt ale autorulor și sunt oameni care sunt în acord cu ele și alții care nu sunt.Oameniii sunt de tot felul și au tot felul de păreri.
Dar aici nu despre asta este vorba.
Ceeace este cu totul remarcabil la aceste publicații este împrejurarea că de fapt nu “știrea” propusă va dăinui.
Va dăinui forma în care a fost prezentată, limba, cuvintele folosite de autori.Iar această împrejurare mă face să cred următorul lucru.
Peste un număr, mai mic sau mai mare de ani, când subiectele de "actualitate" abordate vor fi fost uitate de mult,iar "eroii"lor de mult vor fi uitate "oale și ulcele", ce va rămâneva fi frumusețea literară .
"Intriga",căreia îi dăm cu toții o atâta de disproporționată importanță,se va dovedi că a fost doar un pretext ca vorba,cuvântul frumos ,să se poată exprimă,să se poată întrupa.Iar acest adevăr ar trebui să fie un îndemnla o mai mare atenție către “cuvant”.
Cuvantul este cel mai mic element de scris sau citit care,rostit în izolare,desemnează un obiect sau o acțiune.Atunci când este rostit,el este alcătuit din “foneme” iar când este scris este alcătuitdin “grafene”.
Sub specia auzului cuvântul cuprinde,cum ziceam,”foneme” iar sub specia înțelegeri el cuprinde “lexeme”,unități de înțelegere.Între cuvânt și starea de existență există o tainică, dar indestructibilă legătură.
Să ne aducem aminte că începutul mântuirii noastre a fost “Cuvântul s-a făcut trup”(Ioan 1;14).
În această lumina “cuvântul” trebuie tratat cu desăvârșit respect.Elementar este ca întotdeauna să știm adevărul:cuvântul are înțeles.Lipsa de grijă în folosirea cuvântului are întotdeauna urmări devastatoare.
Cuvântul este cel care leagăși tot cuvântul dezleagă.Prin “cuvinte” se face lumea mai frumoasă și tot prin cuvinte vremile se leagă între ele.Cuvântul are stare și putere în sine.
Prin cuvânt ne putem mântui și princuvânt ne osandim.
Pentru fiecare cuvânt rostit vom da samă!
”Cuvântul” este realitate vie și dezvoltă stări prin rostirea lui.Cuvântul nu poate fi luat înapoi.
Singurul cavant care poate îndrepta o rostiré nepotrivită este “iartă-mă”.
Iar cuvântul se dezvăluie în putere prin faptul că generează,sau ar trebui să genereze,ceeace nici nu a fost poate prima intenție a celui care l-a rostit:stări afective,ura sau dragoste,urâțenie sau frumusețe.
Folosirea anapoda a “cuvântului”,batjocorirea lui,pocirea lui,pronunția urâtă dovedesc poate ultima decădere la care ajunge omul.Căci stările noastre cele mai intime le rostim tot în cuvinte.
Coborâte în “inima” ,în adâncul cel mai autentic al ființei noastre,”cuvintele” capătă o dimensiune sfânta.
Pangarirea lor “în afară” este în fapt o blasfemie.
In mai multe feluri “cuvântul” poate fi asemuit bobului de muștar,pe care dacă îl vom folosi cu respect, ”nimic nu va fi vouă cu neputință”(Matei,17:20)
Istoric
The Romanian American Heritage Center
|
Alexandru Nemoianu 11/5/2017 |
Contact: |
|
|
