Târzie toamnă...
FLORI DEZAMORSATE
Purtati de vânturi potrivnice,
Ne-am rătăcit pe tărmuri străine,
Ca niste biete flori dezamorsate,
Cu fiecare toamnă care trece
Se rupe ceva în mine
Pe neobservate.
Astept o corabie dinspre orizonturi,
Să mă aducă lângă tine,
Sau cu un liman mai aproape,
Dar, cât e zarea de-ntinsă,
Nu văd
Decât drumuri învolburate de ape.
Trăim pe aceeaşi planetă,
Tu, Polul nord, eu, Polul sud,
O axa a iubirii pierdute,
Intr-o alta viată, vom fi,
Probabil,
Două planete necunoscute.
Ne vor despărti, pe atunci,
Miliarde de ani-lumină...
Si acum, si mereu
Va stărui, ca o penitentă,
Intrebarea:
Care din noi a fost de vină ? ...
MIRAJUL
Tărmul cu miros de sare
A rămas in urmă-n noapte,
Valul clipei ne inchide
In clepsidre rasturnate.
Timpul a plecat pe mare,
Nu se stie un’ se duce
Fluturându-si peste ape
Aripile ca o cruce.
Am urcat cu el alaturi
In corabia de stele,
Eu, ratacitoare umbra,
Tu, mirajul vietii mele...
ULTIMA VAMA
Anotimpurile s-au scurs
In zbucium de viscol,
In adieri de zefir,
La spectacolul vietii,
Am râs, am plâns
Cu lacrimi de mir.
Lumina doar se mai tulbura,
Cand cade
Peste ranile din iubire,
Aceleasi visuri ramân
Si imi macina
Umbra subtire.
In noaptea de toamnă straveche,
Aud, ca prin vis,
Cum ma cheamă,
Dorul tau insistent,
De a trece impreună
Ultima vamă...
|
