Cănd pleacă toamna
du-te toamna mea ce trist mă laşi…
mai am nişte frunze pe-o aripă.
multe mi-au căzut şi-mi plâng sub paşi
şi-altele prin vârstă se-nfiripă.
mă aplec pe veşnicul caiet
în care-mi aştern cu-nfrigurare
gândurile mele de poet
ca pe nişte păsări călătoare.
şi cocorii ce se duc pe rând
într-o altă ţară - foarte verde
îmi promit că-or reveni curând
şi îi cred - speranţa nu se pierde.
iau plaivasu-n degete şi scriu.
multe toamne-s…multe-s şi poeme.
nu am eu ciubere de rachiu
să-nec ale toamnei diademe.
…totuşi - toamna pleacă, eu rămân.
vijelii de timp vor fi pe-afară.
versurile ce-n caiet le scriu
i le voi citi…la primăvară!
Nov, – la Montreal.
|
George Filip 11/1/2017 |
Contact: |
|
|
