Ce aud urechile
Toată lumea vorbeşte tare, cu sau fără telefon mobil, oriunde şi orice. Fără să tragi cu urechea, auzi multe lucruri interesante; filozofii de viaţă, de toate preţurile.
Te iubesc la disperare
Până să plece trenul mai este aproape o oră… Iau loc pe o bancă, în holul gării. În stânga mea, pe aceeaşi bancă, la vreo jumătate de metru distanţă, o fată de 14-15 ani, ţine pe genunchi un iPod, conectat la creier printr-un fir băgat în ureche. Cu pauze pentru replicile interlocutorului, pe care numai ea le aude, îşi plânge amorul înşelat chiar înşelătorului:
- M-ai supărat rău Nicule! ( Nu, nu e vorba de mine!)… Ştii că te iubesc la disperare. M-ai distrus. Mi-ai distrus viaţa… Ţi-ai găsit altă iubită. Gata, lasă-mă! Nu vreau să mai aud de tine…Nu mai vin niciodată în satul acela. Îmi pare rău de tanti ( numele unei femei) şi de ( numele unei alte fete). Şterge numărul meu de telefon…Te-am iubit la disperare. Plec în lume. O să iau o sticlă de vin să beau până mă îmbăt. Să nu mai ştiu de tine, de nimic. O să iau droguri, să mă droghez. Adio!
Pe chipul de copil necopt, la soarele şi intemperiile vieţii, se citeşte mâhnirea. E serioasă în necazul ei. Uşor nervoasă, continuă să scrie şi să şteargă ceva în iPod. Nădăjduiesc că-i va trece supărarea şi-şi va găsi un prieten adevărat. Că va fi mai atentă şi nu va mai iubi la … disperare. Disperarea nu e o însoţitoare bună pentru iubire. Nici sticla de vin, nici drogurile.
Nu mă pricep la politică dar mă uit
În autobuz, două pensionare, care au timp de urmărit şi analizat ştirile ( de la tv, bineînţeles!) discută tare, în contradictoriu. Una susţine că actualii ( preşedinte, prim-ministru, miniştri etc.) fură. Cealaltă o contrazice: nu actualii, ci predecesorii!
- De unde ştii, dumneata?
-. Mă uit şi eu. Nu mă pricep la politică, dar mă uit şi-mi dau cu părerea.
La televizor, direct sau prin interpuşi, actualii şi predecesorii arată cu degetul unii la alţii: “Voi!” “Ba voi!”.
Educaţia politică a cetăţeanului se face la televizor. Cu cât se uită mai mult, cu atât nu mai pricepe nimic. Dar se uită, îşi face o părere şi dă cu ea. Până la viitoarele alegeri, nici actualii, nici predecesorii nu se sinchisesc de părerile cetăţeanului.
Regim şi popor
Cetăţeni mai copţi la minte:
- Bă Gelule! Orice popor trebuie să aibă un regim. Şi orice regim, un popor pe care să şadă. Regimul care nu are popor, trebuie să-şi cate un popor, altminteri dispare. Şi orice popor care nu are regim, trebuie să-şi găsească unul pe care să-l pună să şadă pe el, pe popor.
Da, au dreptate şi ei. Aş adăuga că, poporul care nu are regim, ori şi-l construieşte singur, ori angajează experţi ( plătiţi de popor) de la regimuri cu experienţă. Experţii îl ajută să-şi construiască un regim.
Toare regimurile, fără partid, cu un singur partid, cu două sau mai multe, sunt populare, deoarece au ca temelie poporul. Poporul este sau nu este fericit, prin regimul său. Reciproca nu este adevărată. Regimul este totdeauna fericit.
* * *
Până să apară regele, Dumnezeu domnea peste poporul lui Israel, prin judecători. Plictisindu-se şi trăgând cu ochiul la alte popoare, poporul a venit la ultimul judecător, Samuel, şi a zis:
"Tu ai îmbătrânit, iar fiii tăi nu-ţi urmează căile. De aceea pune peste noi un rege, ca să ne judece acela, ca şi la celelalte popoare!"/ Cuvântul acesta însă n-a plăcut lui Samuel când i-au zis: "Dă-ne rege, ca să ne judece!" şi s-a rugat Samuel Domnului./ Şi a zis Domnul către Samuel: "Ascultă glasul poporului în toate câte îţi grăieşte; căci nu pe tine te-au lepădat, ci M-au lepădat pe Mine, ca să nu mai domnesc Eu peste ei./(…)/ Ascultă deci glasul lor, dar să le spui şi să le arăţi drepturile regelui, care va domni peste ei"./ Şi a spus Samuel toate cuvintele Domnului poporului care îi cerea rege/ Şi a zis: "Iată care vor fi drepturile regelui care va domni peste voi: pe fiii voştri îi va luă şi-i va pune la carele sale şi va face din ei călăreţii săi şi vor fugi pe lângă carele lui./ Va pune din ei căpetenii peste mii, căpetenii peste sute, căpetenii peste cincizeci; să lucreze ţarinile sale, să-i secere pâinea sa, să-i facă arme de război şi unelte la carele lui./ Fetele voastre le va lua, ca să facă miresme, să gătească mâncare şi să coacă pâine./ Ţarinile, viile şi grădinile de măslini cele mai bune ale voastre le va lua şi le va da slugilor sale. /Din semănăturile voastre şi din viile voastre va lua zeciuială şi va da oamenilor săi şi slugilor sale./ Din robii voştri, din roabele voastre, din cei mai buni feciori ai voştri şi din asinii voştri vă luă şi-i va întrebuinţa la treburile sale./ Din oile voastre va lua a zecea parte şi chiar voi veţi fi robii lui./ Veţi suspina atunci sub regele vostru, pe care vi l-aţi ales, şi atunci nu vă va răspunde Domnul"./ Poporul însă nu s-a învoit să asculte pe Samuel, ci a zis: "Nu, lasă să fie rege peste noi,/ Şi vom fi şi noi ca celelalte popoare, ne va judeca regele nostru, va merge înainte şi va purta războaiele noastre"./A ascultat deci Samuel toate cuvintele poporului şi le-a spus Domnului;/Iar Domnul a zis către Samuel: "Ascultă glasul lor şi pune-le rege!" (Cartea întâia a Regilor 8, 5-7, 9-22)
Aceasta este esenţa regimurilor, mai mult sau mai puţin sau deloc ascultătoare de Dumnezeu, până “ când Domnul va preda împărăţia lui Dumnezeu şi Tatălui, când va desfiinţa orice domnie şi orice stăpânire şi orice putere.” (I Corinteni 15,24).
Atunci nu va mă exista suferinţă din dragoste la dipsperare, nici pierdere de vreme cu politica de neînţeles, nici regimuri care să şadă pe popoare şi, în general, nicio bazaconie, adică ceva fără de lege ( bez zacon= fără lege, rus.) dumnezeiască.
|
Nicușor Gliga 10/23/2017 |
Contact: |
|
|
