Bruce Trail – din suita “ONLY in Canada”
Domnul Puiu Popescu îmi sugerase să includ la rubrica “Rezonanțe” articole despre “lumea care ne înconjoară”. De atunci scrisesem pe diverse teme Canadiene, iar idea suitei “ONLY in Canada” mi-a venit realizând câte lucruri incredibile se petrec în jurul nostru… trebuie doar să ai ochi pentru ele. Minunile sunt multe chiar și dacă nu numeri locurile comune (precum toleranța, multiculturalismul, etc). În suita mea de articole intenționez să mă refer la aspecte care sunt poate mai puțin evidente. O să abordez subiecte diverse, de la pagini literare Canadiene izvorâte și inspirate de splendoarea și imensitatea țării, până la la conservarea mediului, sub asaltul unei imigrații globale.
Ca să incep, mă voi referi la Niagra Escarpment și Bruce Trail, care încep în Niagra-on-the-Lake și se întind până la Tobermory, în vârful peninsulei Bruce. Trail-ul ce merge de-a lungul peninsulei străbate un ecosistem abundent și variat, o biosferă ce include trasee glaciare care și-au tăiat drum prin stâncă, lacuri, râuri, cascade, precum și viața ce li se asociază. Temerarii merg aprox. 30 de zile bătând cu piciorul acest drum de la un capăt la altul, de 782 km pe Bruce Trail, precum și cei 260 km de cărări ce duc spre acesta. Noi n-am fost așa ambițioși, totuși am descins de mai multe ori pe Bruce Trail, parcurgând câteva trasee de o zi.
Dintre cele mai cunoscute Conservation Areas sunt rezervația Rattlesnake Point, care este casa mai multor specii de șerpi și rozătoare, dar și a unei însemnate populații de vulturi. Crawford Lake, fosta proprietate a familiei ce i-a dat numele, fusese înainte locuită de indieni. Lacul Crawford pare să aibă niște caracteristici deosebite. Din cauza că este adânc, apa nu se oxigenează, așa că toate aluviunile sunt conservate peste ani , la fundul lacului. Din sedimentele depuse, frunze, semințe, etc. se poate reconstitui istoria locului. Așa s-a stabilit științific data de la care Indienii au început să cultive porumbul în aceste locuri. Aflu și că, într-un trecut nu prea îndepărtat, băștinașii își dădeau morții ca ofrandă vulturilor. Este un exemplu despre cum înțelegeau ei să trăiască în armonie cu natura.
Într-o altă descindere, am petrecut o zi splendidă la canyonul de lângă Smokey Hollow Falls, aproape de Hamilton. Se poate face o drumeție splendidă acolo, pe malul râurilor, sau traversând culmile ridge-ului.
Apoi am făcut cunoștiință cu ferma Scotsdale, ce datează de prin 1826. Ea fusese înființată de familia Cook și a fost cumpărată de familia Bennett. Ferma conține grajduri, staule, rezervoare, barăci și toate cele necesare creșterii animalelor. Un șop de fân, cum era cel din curtea bunicii este plasat strategic deasupra grajdului. Ferma de animale e alături de un câmp de porumbi, dar aproape sunt și pomi fructiferi (meri etc) și viță de vie. Această imensitate a fost donată spre conservarea mediul. Prin mijlocul fermei trece chiar Bruce Trail, dar și multe cărărui adiacente ce formează o rețea de drumuri ce se bat numai cu piciorul. Ferma reprezintă un muzeu în mărime naturală a ocupațiilor secolului al XIX-lea din această zonă.
Un lucru care uimește de-a lungul Bruce Trail-ului este că multe dintre locurile pe care el le străbate sunt private. Mă gândeam la generozitatea proprietarilor de a le îngădui drumeților să le traverseze locurile, să le permită să se miște nestingheriți și neîngrădiți prin minunea lăsată de Dumnezeu. Cred că așa ceva e posibil NUMAI în Canada (ONLY in Canada). Mă refer aici la generozitatea extraordinară a localnicilor de a lăsa și pe alții să se bucure de frumusețea proprietăților lor. Biosfera escarpmentului a fost declarată monument UNESCO. Proiectul prezervării Bruce Trail-ului a început în 1960 și a fost împlinit în 1967. Mi se pare remarcabil. Probabil că acum ar fi și mai greu să finalizezi așa ceva, având în vedere că ar afecta populația tot mai deasă a peninsulei.
Cu toate acestea, străbătând Trail-ul realizezi cât de fragmentat devine acest spațiu verde, câte garduri ghimpate și șosele brăzdează aceste locuri. Ieșind de pe cărarea marcată ce străbate pădurea am dat de un loc curat ca în palmă, unde vegetația fusese rasă, într-o zonă unde se construiesc case noi. Picamerele mușcau din stânca escarpmentului. Acolo Bruce Trailul continuă pe străzile întortocheate ale rezidențelor noi, unde asfaltul ascunde frumusețea. Asta mă face să apreciez și mai mult ideea protejării naturii, nu doar în scopul evitării formării de "badlands", ci și pentru că, parcurgând Bruce Trail, realizezi dificultatea altor specii de a trăi în apropierea localităților noastre. Deabia străbătând acest drum, care în principiu este conservat, realizezi cât de divizat devine habitatul căprioarelor din cauza clădirilor, gardurilor și a fermelor noastre înconjurate cu sârmă ghimpată. Vorbim despre un spațiu care nu demult fusese un continuum.
Da, e adevărat, încă mai sunt locuri în care să stai cu burta la soare, să te uiți cum aleargă norii pe cer – să stai ascuns în lanul de secară, așa cum o făcuseși poate în copilărie. Da, mai sunt izvoare, păduri, cascade, precum și minunea căldărilor glaciare săpate în stâncă. Da, unele ecosisteme sunt încă prezervate, totuși pe Bruce Trail realizezi, mai presus de toate, fragilitatea lor. Pasul nostru, ce merge numai pe poteca de la care nu te poți abate, erodează continuu chiar muchia formelor geologice pe care doream să le conservăm. Mai mult, puiul de cerb nu-și mai găsește calea. El se sfiește din drumul nostru. Poate se va muta spre nord, in timp ce jungla modernă se întinde cu viteză amețitoare spre habitatul lui, pe care-l credeam păstrat pentru viitorime.
|
Milena Munteanu Litoiu 10/22/2017 |
Contact: |
|
|
