Cocoșei de toamnă
Cu ochii-n galbenii de toamnă
N-am timp să-i număr înțelept,
Și să-i încui într-un sipet,
Cu tot ce viața lor – înseamnă –
Cu galbeni, parcă – ninge drept –
Încremenit – pe lângă palmă –
Doar s-o întinzi – s-o pui la piept –
Cu bogăția-i goală – calmă –
Și să îți cumperi tot ce-aștepți…
E-o toamnă-n galbeni – de poeți
Bătuți în galbeni, ca în vise,
Și în profilul lor de scrise –
Cu pași împiedicați, înceți,
Fosilizați în zimți de vieți,
Sub galbeni, cocoșati, de mise…
Acele…
Cositorită toamnă ca un lung lănțug
De temenele
La glezna
zilei,
nopții –
prinse de-un portic –
Cu un pas mic, și cu privirile-i lipim
un vechi ibric
Din care-i bem
și libertatea vieții grele –
Și am ieși – din repetarea-i – din tipic…
Dar toamna – bate-n noi – câte un pic,
Cu galbene, căzutele ei – stele –
Vor fi visat – atât de-nalt – colnic –
Cresc altele – ce-au învățat – din ele –
Și toamna-n cositorul ei – în spic
Ne leagă – noi – și vechi –
lumini –
acele…
|
Jianu Liviu-Florian 10/15/2017 |
Contact: |
|
|
