Atitudini : A recunoaste si a multumi
Manifestări deosebite au avut loc din vechime, in fiecare toamnă, la multe popoare pentru a celebra recoltele imbelsugate, a aduce multumiri si a-si exprima recunostinta fată de Pronia Divină si de cei care au contribuit la obtinerea acestor roade.
Cu timpul, sărbătoarea a căpătat, in Nord-America sensul mai larg, de “Zi a Recunostintei” in general, pentru binefacerile primite, pentru sănătate si prosperitate, statornicindu-se si fixându-se intr-o zi anume pentru o intreagă tară. In Canada, intreaga Confederatie a sărbătorit, pentru prima dată in acelasi timp, “Ziua Recunostintei” in 1872 si s-a fixat ca aceasta să fie, in fiecare an, in a doua zi de luni din luna octombrie.
Pe lângă unele manifestări publice – parade, iesiri in mijlocul naturii dacă vremea permite, Ziua Recunostintei rămâne o sărbătoare de familie, în care oamenii isi împodobesc casele cu flori de toamnă, servesc la masă curcan si plăcintă cu dovleac si se bucură de schimbarea culorilor vegetatiei, de ultima strălucire de frumusete înaintea sezonului rece.
Cum putem noi astăzi să percepem această zi si ce-ar putea stârni ea în constiintele noastre de români si de imigranti ?
Ca imigrant, fiecare dintre noi reface, într-o măsură mai mare sau mai mică, traseul primilor pelerini, confruntându-ne cu dificultătile supravietuirii în climatul Lumii Noi, iar când primele roade incep să apară, nu se poate să nu se nască măcar un gând de recunostintă si multumire pentru sansa oferită de a o lua de la început. Binefacerea este, în fond, un dar, nu de fiecare dată meritat de cel care îl primeste, asa cum multumirea si recunostinta reprezintă răspunsul la un act de generozitate.
Nu spunem că noua tară îl copleseste pe imigrant cu daruri, ci doar că îi deschide o usă pentru o nouă viată.
Mai apoi, in fiecare dintre noi, ca români, stăruie, speram, chiar dacă uneori superficial, o mentalitate crestină si agrară, asa incât o asemenea sărbătoare, înteleasă în profunzimea ei, n-ar putea decât să ne umple inimile de bucurie si să devină cu adevărat si sărbătoarea noastră, sarbătoarea noului Acasă, o sărbătoare traditională.
Cu acest prilej - si nu numai - să fim adânc recunoscători si să multumim lui Dumnezeu pentru că existăm, pentru sănătate, pentru impliniri, pentru reintregirea familiilor noastre, pentru depăsirea momentelor dificile ale vietii, a bolii, a necazurilor si să ne rugăm pentru ajutorul divin atât la nevoie, in momente de incercare, cât si in perioadele de liniste, de bucurie si de satisfactie ale vietii.
Datorăm, totodată, recunostintă tării de unde venim, unde ne-am născut, unde am crescut, unde ne-am format.
Să fim recunoscători si sa multumim celor care au contribuit la formarea noastră, la constituirea experientei noastre de viată, fie ei părinti, profesori, colegi, prieteni.
Să fim recunoscători si sa multumim tuturor celor pe care i-am simtit aproape, celor care ne-au intins o mână la nevoie.
Să fim recunoscători si sa multumim familiilor noastre, inaintasilor nostri , memoriei celor care nu mai sunt. Sa fim recunoscători copiilor nostri, nepotillor, cei care ne bucură cu ajutorul si afectiunea lor.
Cum recunoscători suntem cititorilor, colaboratorilor, celor care ajută, voluntar, ca această revistă si actiunilile cullturale intreprinse de ea, să reziste, in ani , vremurilor, valurilor.
|
Puiu Popescu 10/8/2017 |
Contact: |
|
|
