Despre specificul Banatului
In cadrul impresionantei unitati de limba,obicei si credinta,care caracterizeaza spatial romanesc si cultura romaneasca,fiecare dintre provinciile istorice romanesti si-a pastrat un carcter distinct si o anume speificitate.Nici nu putea sa fie altiminteri,caci,dupa cum bine stim,unitatea se arata in toata frumusetea ei printr-o superb diversitate.O diversitate care ingaduie ca in interiorul aceluiasi model exprimarile sa fie libere creatoare si asigurand si frumusete si libertate.
Aceats specificitate se cuvine cercetata din cel putin cateva motive.
In primul rand,ea trebuie cercetata,caci doar in acest fel vom putea afla datele, faptele istorice concrete care,in totalitatea lor,ofera imaginea complete a istoriei si culturii romanesti.Dar,in plus de aceasta,specificitatea ne ofera raspunsuri nespus de interesante privind modul in care Romanii din diferite locuri au raspuns la stari concrete cu care erau confruntati.Ne ofera raspuns despre chipul in care au raspuns Romanii din diferitele provincii imprejurarilor si greutatilor imediate,din vecinatea lor si in acest fel ne arta cum s-a perpetuat,s-a dezvoltat si a supravietuit modelul existential romanesc in cursul milenarei lui treceri prin istorie.Dintr-o astfel de perspective studiul specificului cutarei provincii istorice romanesti inceteaza sa mai fie strict cercetare si documentare.Acest studiu devine si cale de a oferi solutii pentru viitor;daca nu in detaliu,lucru imposibil de altfel, atunci pentru si in intelegere larga;certitudine de continuitate existentiala.Cazul Banatului este exemplar.
Banatul,la fel ca fiecare dintre provinciile istorice romanesti,are un specific al sau,o identitate inconfundabila,o personalitate tare.Detaliile acestei identitati sunt foarte numeroase.Putem pomeni intre ele bogatia colosala a portului traditional banatean,frumusetea unica a cantului popular banatean si in general abundenta folclorului banateran.O bogatie,diversitate si frumusete care au facut ca acest orizont cultural sa fie numit “barocul” folclorului romanesc.La aceasta se adauga ‘limba” romaneasca a locului,sub-dialectul banatean care este nespus de divers si cu mare personalitate.Este demn de amintit ca in spatial romanesc Tara Almajului este zona romaneasca avand cea mai puternica identitate lingvistica.Toate aceste sunt detalii care ,fiecare,merita studiu aprofundat.In totaliatea lor ele se aseaza insa sub un semn unic pe care il consider definitoriu pentru Banat: spiritual de granita si identitatea ortodoxa.
Fiind spatiu romanesc,Banatul s-a manifestat si a ramas mereu,tenace,incapatanat,spatiu orthodox.Dar acest orizont orthodox s-a manifestat in conditii speciale,care au fost cele de granita.
Ortodoxia s-a asezat peste o istorie al carei inceput nici macar nu il putem banui.Oameni ai locului au trait pe teritoriul Banatului din zorile istoriei.Despre vartejul devenirii mai apropiate ne vorbesc documente istorice din veacurile XII si XIII.
In acea vreme Banatul,datorita asezarii sale, a fost cunoscut si ca ‘triplex confinium”,intretaierea hotarelor a trei state.Era o zona in care conflictele militare erau active sau mocneau necontenit.In aceste conditii toti stapanitorii nu au avut alta optiune decat sa se foloseasca de oamenii locului pentru nevoile militare.Este de amintit ca zona cunoscuta drept “clisura” nu este altceva decat amintirea existentei acolo a unei “kleisoura”,zona militarizata cu statut special la granita bizantina.Dar mai ales Regatul Ungar a trebuit sa foloseasca pe localnici.Asa s-au organizat districtele militare banatene.Zone privilegiate si ai caror locuitori,tarani-cavaleri,erau asimilati nobilimii.Acesti tarani-cavaleri au reprezentat o parte principal a fortelor anti-otomane utilizate,atunci cand Banatul a devenit efectiv varful de lance al luptei anti-otomane,sub legendarul Comite al Timisoarei,Filippo Scolari(Pipo Span) si apoi a lui Ioan Huniady(Iancu de Hunedoara).Aceste drepturi ale taranilor-cavaleri erau foarte mari si ca exemplu poate fi oferita imprejurarea ca in 1432 cnezii din Almaj au refuzat sa se supuna Magistrului Teuton(ajuns Ban de Severin intr-o incercare,de altfel esuata, de a aseza Ordinul Teuton in Banatul muntos) si au cerut sa se prezinte la judecata Regelui.Cnezii Almajeni au avut atunci castig de cauza.Rosturile lor militare si le-au pastrat taranii-cavaleri ai Banatului de munte pana la trecerea sub administratia otomana.Aceste rosturi erau remarcabile daca ne gandim ca in 1632 cnezii din Mehadia,Almaj si Craina au fost forta militara care a asezat pe tronul Tarii Romanesti pe Matei Basarab.Cu siguranta ca in acea vreme s-a integrat in personalitatea Romanilor banateni constinta de oameni lliberi cu drept de a purta arme.Este iarasi semnificativ ca in tot spatial romanesc doar Banatul nu a cunoscut iobagia,doar Banatenii au fost mereu “domni si stapani”.
Pana in veacul al XVIII-lea Banatul a stat sub administratia otomana.Acea perioada a fost interesanta si ea ar merita studiata mai atent.Nu a fost o perioada de stagnare,caci in istorie nu exista perioade de stagnare.Exista perioade de dezvoltare aberanta dar asta este alta poveste.Dar acea perioada nu a fost foarte semnificativa in istoria Banatului;economia a stagnat,numarul locuitorilor a scazut.Cred ca important a fost un factor secundar.Administratia otomana nu era eficace,de fapt era haotica.In aceste conditii comunitatile satesti au fost nevoite sa se gospodareasca “pe cont propriu” si tot atunci s-au inmultit cetele de rebeli si asta explica si frecventa numelui de “Harambasa”(sef de ceata).
La fel de exemplara,daca nu si mai mult, a fost si imprejurarea ca aceiasi cavaleri-tarani si-au pastrat cu indaratnicie Ortodoxia.Acest lucru are speciala importanta.
Ortodoxia banateana a reprezentat si inca mai reprezinta punctual cel mai dinspre vest al Ortodoxiei.Banatul este regiunea unde ortodoxia face contact cu Apusul European si modul in care aceste doua orizonturi de credinta si cultura s-au acomodat a avut importanta in trecut si are importanta si astazi.
Romanii banateni nu au ales conditia de frontier si nu au adoptat spiritual de frontier in chip voit,nu a fost o optiune,a fost un dat,o stare impusa care a trebuit si trebuie confruntata.Acest spirit de frontier a insemnat nevoia de a confrunta adversari sau vecini,adesea mult mai puternici, si nevoia de a afla ,intr-un fel sau altul,un mod de convietuire.Spiritul de frontier a insemnat si necesitatea unei mai mari tolerante.Pentru a putea exista,oamenii din zonele de frontier si mai ales de vecinatate culturala, trebuie sa accepte diversitatea,faptul ca acelasi lucru poate fi numit in mai multe feluri.Aceasta intelepciune existentiala s-a consolidate in Banat in veacul al XVIII-lea.
S-a spus uneori ca specificul Banatului s-ar fi alcatuit in veacul al XIX-lea si ca in Banat s-ar fi manifestat reflexe ale dezvoltarii din zonele apusene ale Imperiului.Acest lucru nu este adevarat.
Veacul al XVIII-lea a fost pentru Banat decisiv si atunci s-a cristalizat definitiv identitatea Romanilor banateni.
La inceputul veacului al XVIII-lea Banatul a fost cuprins in hotarele Imperiului,mai mult din comoditate,numit “austriac”.Oricum la inceputul acelui veac Imperiul nu se socotea nicicum “austriac” si,sa ne aducem aminte ca primul Imparat al acelui veac,Carol al VI-lea,s-a luptat cu strasnicie sa pastreze posesiunile apusene ale Imperiului si inca mai vartos Spania.Imperiul a devenit “austriac” din nevoie si prin constrangere.Dar,energiile imperial stavilite in apus au fost indreptate spre Rasarit,eliberand de sub dominatie otomana un vast teritoriu.A fost vremea eroica a lui Eugeniu de Savoia,”vajnicul cavaler”.In aceste impejurari a ajuns Banatul sa fie incorporate in Imperiu ca provincie militara.
Fiind provincie nou cucerita,sub regim militar si avand importanta strategic esentiala,Banatul s-a dezvoltat dupa cele mai avansate cai economice ale vremii.In Banat nu existau restrictii impuse de o conditie pre-existenta.Nu erau cutume feudale si “baroniii” locale.In Banat nu exista trista mostenire a unui sistem feudal miop si intarziat,de felul celui care a dainuit,cu funeste consecinte,in Ardeal.Adminstratorii Banatului,unii alesi dintre cei mai apropiati generali si aghiotanti ai lui Eugeniu de Savoia si suficient este sa il amintim pe primul guvernator,Claudius Florimund Conte Mercy d’Argeantau,au pus in aplicare planuri moderne: de asanare a mlastinilor(faimoasa canalizare a Begai a fost facuta de catre cei mai buni ingineri olandezi,aceiasi care facusera “poldere”le olandeze),de organizare edilitara,satele banatene au fost recostruite dupa planuri clare cu intentie urbana si au impus un enorm program de colonizare.Ca amploare colonizarile din Banat au fost mai mari decat colonizarile facute,in aceiasi perioada,de catre Marea Britanie.In Banat au fost adusi si colonizati,in doua valuri masive,nu numai colonisti germani,ci si francezi,mai ales din Alsacia si Lorena, dar si Spanioli,ramasi credinciosi Casei de Habsburg,satul Becicherec nu era alta decat “Neue Barcelon”.(Intre cele doua valuri de colonizare exista o diferenta semnificativa.Primii colonisti au fost “voluntari”,al doilea val erau oameni siliti sa se aseze,intre ei multi condamnati la inchisoare.)Fara indoiala ca Romanii,populatia majoritara,au avut de suferit si au trebuit sa se adapteze.Sentimentele pentru imperiile care se confruntau ei si le-au exprimat intro cantare,”tine Doamne tot asa/nici cu turcu,nici cu neamtu”.In partea de rasarit a Banatului a fost organizata “granita militara” si taranii isi recapatau,intr-o alta forma,starea de tarani-cavaleri.Organizarea granitei s-a facut cu forta si a intampinat o rezistenta anevoie infranta.Dar existenta “granitei” a ingaduit Romanilor sa isi pastreze limba si credinta,starea de oameni liberi si le-alargit orizontul existential.Dusi,cu obligatii militare, dintr-o parte in alta a Imperiului,in mod necesar ei au invatat ca lumea este felurita si ca lucrurile pot fi facute in chipuri multiple.In aceiasi vreme s-a dezvoltat si industria Banatului,marile centre de la Resita si Ferdinand(Otelul Rosu),mineritul,industria matasii,etc.Asa s-a alcatuit un “proletariat” banatean si este interesant ca la Resita a fost prima greva muncitoreasca de pe teritoriul romanesc.In veacul al XVIII-lea Banatul a fost regiunea Imperiului unde s-au aplicat cele mai avansate planuri.Pentru localnici nu a fost de loc usor.Dar Romanii s-au adaptat si au dovedit ca pot trece prin furtuni istorice,inclusiv cea a revolutiei industrial.
Sa nu uitam ce aceea a fost vremea lui Carol al VI-lea, a Mariei Theresa si a lui Iosif al II-lea.O perioada care este marcata simbolic,la inceputul si sfarsitul ei,de doua personalitati extraordinare si ciudate in acelasi timp: Eugeniu de Savoia si Wolfgang Amadeus Mozart.Altcum zis ,in veacul al XVIII-lea Banatul s-a aflat pe “muchia taioasa” a progresului central europen.In acea vreme s-a cristalizat deplin “specificul” Banatului si al Banatenilor.Un specific care inseamna respect pentru munca,pentru familie,Neam si Credinta Ortodoxa,toleranta pentru diversitatea etnica,refuz pentru extremism miop.Banatul si Banatenii sunt cel mai putin “provinciali” dintre Romani ca mentalitate si cei mai incapatanati in “traditionalism” local.Cu acest specific Banatul si Banatenii au trecut cu bine prin incercarile veacurilor XIX si XX.Incorporarea Banatului in Ungaria(la finele veacului XIX) nu a putut afecta trasaturile esentiale.De fapt in veacul XIX mica burghezie romaneasca,in orase si sate,s-a dezvoltat masiv si Romanii erau de departe cel mai important element economic al provinciei,proportional cu numarul lor majoritar.Pe plan politic in Banat s-au ales toti deputatii Partidului National Roman trimisi in Parlamentul de la Budapesta.(O interesanta povestire,despre aceasta vreme,o am de la “Taica” meu,Colonelul K.u.K,Romulus Boldea.Imi povestea ca la inceputul veacului XX un politician Ungur a facut o mare campanie electoral in zona Caransebes in nadejdea de a fi ales.El a organizat intruniri, a facut promisiuni, a dat mari banchete.In final tot candidatul Roman s-a ales.Politicianul Ungur si-a exprimat parerea in acest fel(si incerc sa ortografiez cat mai aproape):”Romunul este omu dreakului;muncat bine, beut bine si nu votat.”)
Dupa unirea cu Romania si dupa dureroasa sfartecare a Banatului(asa zisul “Banat sarbesc”) statutul economic fruntas a fost pastrat.Industria Banatului a ramas cea mai avansata si eficace din Romania si agricultura asemenea.Agricultura din anume zone ale Banatului,mai ales cea germane,”svabeasca”,era la fel de avansata si uneori mai mult ca cea din Germania.
Vremea comunismului a fost dureroasa si a avut urmari similare cu cele de pe tot spatial romanesc.Nu este locul pentru detalii dar urmarile ,desi in majoritate negative, nu au fost strict negative.Si in acest context este de retinut ca Banatul a avut cea mai puternica rezistenta armata anti comunista de pe tot teritoriul romanesc.Ca urmari negative de lunga durata mentionez disparitia tragica a minoritatii germane si influxul exagerat de “vinituri”(moldoveni,olteni).Este de nadajduit ca in timp acestia se vor integra in normele banatene.Predictii despre viitor sunt riscante.
Momentul istoric post-comunist este inca tulbure si confuz.De fapt intreaga planeta este in cautarea unui nou echilibru.Dar este credinta mea ferma ca daca Banatul va ramane credincios specificului sau, viitorul poate fi intampinat fara frica.
|
Alexandru Nemoianu 10/5/2017 |
Contact: |
|
|
