Experienta canadiană - Sir John A. Macdonald: Cel dintâi Prim Ministru al Canadei
Cel dintâi Prim Ministru al Canadei si unul dintre cei mai mari oameni de stat ai ei a fost un immigrant.
John Alexander Macdonald s-a născut la Glasgow, Scotia, în 1815 si în 1920 a venit cu familia la Kingston, “Upper Canada” (Ontario). Tatăl lui Macdonald era magazioner si morar. Scotienii erau grupul dominant de imigranti din “Upper “ si “Lower” Canada după cucerirea Noii Frantze si au jucat un rol cheie în formarea institutiilor tzării.
Macdonald a devenit avocat si politician Conservator, ajungând rapid la conducerea partidului său. El a fost seful care, printre creatorii Confederatiei, a creat Dominionul Canada. Pentru această realizare a primit de la Regina Victoria titlul de Sir, devenind Sir John Macdonald. La 1 Iulie 1867, ziua de nastere a Canadei, Macdonald a devenit primul ministru fondator al Canadei. El a ramas în functie pâna la moartea sa, în 1891, exceptând anii 1874-78, când el si partidul său au fost în dizgratie din cauza unui scandal.
Macdonald s-a dedicat construirii natiunii Canadiene. În timpul Confederatiei, el a pledat pentru crearea unui puternic guvern central, cu guverne provinciale mult mai slabe. După 1867 el a fost nerăbdător să adauge noi provincii si teritorii tzării care, la început, era formată numai din Ontario, Quebec, New Brunswick si Nova Scotia. Macdonald e extins Canada de la ocean la ocean, obtinând de la compania Hudson Bay tot teritoriul dintre Ontario si Muntii Stâncosi (Rocky Mountains). Manitoba si British Columbia au devenit provincii în 1871, iar insula “Prince Edward Island” s-a alăturat în 1873.
Macdonald a fost în permanentză îngrijorat de faptul că eventual Canada ar putea fi preluată de Statele Unite. El a considerat de o importantză vitală legarea provinciilor între ele printr-o cale ferată construită în întregime pe teritoriul Canadian. Prima încercare de a crea o cale ferată transcontinentală a produs, în 1874, cel mai mare scandal al tzării din toate timpurile, când s-a descoperit că Macdonald promisese contractul unui bogat om de afaceri din Montreal în schimbul finantzării campaniei lui electorale. A trebuit să demisioneze în mod rusinos si partidul său a pierdut alegerile din 1874 în favoarea Liberalilor condusi de Alexander Mackenzie.
Revenind la putere în alegerile din 1878 (în timpul unei serioase recesii), Macdonald a fost capabil să subventioneze o companie nouă si a finisat calea ferată “Pacific Railway” în 1885, legând toată Canada cu panglici de otzel. Guvernul Macdonald a încercat să atragă imigrantii spre preeriile vestice, făcând publicitate în toată Europa pentru noi veniti. Politica sa a fost îngreunată de o violentă rebeliune în 1885 pe teritoriile din Saskatchewan, condusă de proeminentul politician metis (jumătate francez, jumătate indian), Louis Riel. De asemenea, populatia albă din British Columbia a obiectat la imigratia crescândă din Asia, de frica faptului că muncitorii care au lucrat la constructia liniei ferate, cum au fost Chinezii, ar putea micsora definitiv ratele salariale.
Guvernul lui Macdonald a impus taxe ridicate la mărfurile importate pentru a stimula productia canadiană. Această Politică Natională, cum a fost numită, a ajutat să se creeze fabrici în estul Canadei, oferind joburi bune muncitorilor canadieni. Dar costul ridicat al vietii din tzară a cauzat plecarea multor oameni din mediul rural în Statele Unite.
Macdonald a luptat constant contra tendintzei grupurilor etnice si rivale religios din provincii de a slăbi Canada prin pretentiile lor extremiste. Hotărârea sa de a echilibra pretentiile canadienilor Francezi si Englezi, ale Protestantilor si Romano-Catolicilor cu cele ale provinciilor avide de mai multă putere a devenit un model pentru prim ministri ulteriori, pentru care politica în Canada trebuia să fie în primul rând căutarea de compromisuri practice, un curs moderat care să atragă cât mai multe grupări de interes major. Uneori încercările au esuat. Când Macdonald a permis executarea lui Louis Riel pentru trădare în 1885, el a creat un resentiment care a durat în Quebec (unde se credea că Riel era nebun) si a creat o problemă pentru viitorii politicieni Conservatori.
Multi istorici Canadieni consideră că succesele lui Macdonald în constructia natiunii au făcut din el cel mai important din toti prim ministrii Canadieni, echivalentul lui George Washington al Statelor Unite. Alti istorici cred că unele metode ale lui Macdonald, mai ales obiceiul lui de a da joburi guvernamentale Conservatorilor, asteptând contributii pentru partidul Conservator de la contractorii guvernamentali, au încurajat în viatza publică din Canada o coruptie care n-a mai putut fi niciodată complet eliminată.
Dar aproape toti istoricii sunt de acord că John A. Macdonald a fost un om total devotat Canadei, cinstit, destept si prietenos chiar si cu politicienii care nu erau de acord cu el. El a fost băutor pe vremea când alcoolul era permis peste tot, dar realizările lui au depăsit, în general, greselile lui. Referindu-se la unul din oponentii lui Liberali, Macdonald a comentat odată că orice Canadian preferă un Sir John A. beat, decât un George Brown treaz. Era adevărat.
Episodul următor: Sir Wilfrid Laurier: Omul cu Limba de Argint
Nota Observator :
Experienta Canadiană este o serie de 52 de seriale concepută pentru a spune istoria tării si este oferita de Multimedia Nova Corporation .
Seria prezintă articole scrise de cei mai buni istorici ai Canadei si ating o mare varietate de topicuri.
|
de Michael Bliss 10/4/2017 |
Contact: |
|
|
