Ce limbă se va vorbi în viaţa veacului ce va să vie?
Devenind noi din ce in ce mai curiosi, dupa ce protoparintii Adam si Eva au gustat din fructul oprit, n-a scapat nici aceasta tema cercetarii, mai mult sau mai putin stiitifice. Presupuneri, ipoteze, teorii…In competitia pentru primordialitate, unii spun ca Adam si Eva vorbeau evreieste, altii ca ungureste, unii de-ai nostri sustin sus si tare ca romaneste…
Dupa incurcarea limbilor, in vremea regelui Nimrod, a aparut si babilonul limbilor, care continua si astazi. Un exemplu de Babilon modern(?) este Uniunea Europeana. Se vorbesc douazeci si ceva de limbi, dar pentru intelegere se recurge la limba engleza. Atare situatie sugereaza ca Imparatia Cereasca este tot un fel de UE, in care s-ar vorbi cateva… mii de limbi!
Dar, se recurge, oare, tot la limba engleza peste acest megababilon lingvistic?
Ca protoparintii vorbeau una din miile de limbi, pe care le-a inregistrat istoria, ca vorbeau articulat sau tacand ( am spune noi astazi telepatic) are mai putina relevanta. Importanta este calitatea, curatenia comunicarii intre primii oameni si intre acestia si Dumnezeu.
Cum arta aceasta curatenie?
Cred ca un indiciu il gasim in aceste cuvinte ale Mantuitorului: “Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este.” (Matei 5,37)
Satana, transformat in sarpe, a introdus in vorbirea ( si gandirea) lui Adam si a Evei un element de impuritate, sugerand ca , la Dumnezeu, nu totdeauna “da” este “da” si “nu” este “nu”:
Şarpele însă era cel mai şiret dintre toate fiarele de pe pământ, pe care le făcuse Domnul Dumnezeu. Şi a zis şarpele către femeie: "Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?"/Iar femeia a zis către şarpe: "Roade din pomii raiului putem să mâncăm;/Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: "Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!"/Atunci şarpele a zis către femeie: "Nu, nu veţi muri!/Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul". (Facerea 3,1-5)
Asa a preluat omul de la cel viclean, indoiala, incongruenta dintre gandire si vorbire. “Da”- ul gandit devine “ nu”-ul vorbit si viceversa. Uneori spunem chiar “ si da, si nu”. In germana exista o forma combinata “ Jain” ( Ja – da plus Nein-nu).
Gandirea si vorbirea sunt infestate cu duplicitate, pe alocuri, abilitatea folosirii duplicitatii a devenit o arta, foarte frecventa in diplomatie. De aceea viclenia si nedreptatea locuiesc printre oameni. “Nimeni sa nu fie cu viclesug si cu nedreptate in treburi fata de fratele sau; pentru ca Domnul pedepseste toate aceste lucruri, dupa cum v-am spus si v-am adeverit.” (I Tes.4,6)
Vindecarea gandirii si vorbirii de aceasta boala se face numai invatand limba vie a credintei, limba comunicarii cu Dumnezeu, unde “da”-ul este “da” si “nu”-ul este “nu”. Numai prin post, rugaciune si practicarea poruncilor lui Hristos se pot curati si gandirea si vorbirea. Unii sfinti, inca in trup fiind, ajung la un asemenea grad de curatenie noetica, incat vad lumea fara patima. La ei “da” este “da” si nu este “nu”.
In Imparatia Cereasca nu poate intra duplicitatea. “Şi în cetate nu va intra nimic pângărit şi nimeni care e dedat cu spurcăciunea şi cu minciuna, ci numai cei scrişi în Cartea vieţii Mielului.” (Apocalipsa, 21,27)
Gandurile nu se mai ascund in spatele vorbelor. Si daca nu se mai ascund sunt vizibile, se pot …citi! Si noi spunem uneori “ Parca mi-ai citit gandurile!” sau “ Gand la gand, cu bucurie!” Gandul meu se intalneste cu gandul celuilalt fara a mai face apel la vorbe, la … traducator! Traduttore traditore!
Cu alte cuvinte, cetatenii patriei ceresti sunt toti … vazatori cu duhul! De aceea spun Sfintii Parinti ca tacerea este limba veacului viitor, comunicarea fiind intuitiva. In starea cazuta, in care ne aflam, pana si tacerea este plina de impuritati.
Dar cuvinte vor mai fi? Sfantul Apostol Pavel ne incredinteaza ca da:
Dacă trebuie să mă laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totuşi la vedenii şi la descoperiri de la Domnul./Cunosc un om în Hristos, care acum paisprezece ani - fie în trup, nu ştiu; fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie - a fost răpit unul ca acesta până la al treilea cer./Şi-l ştiu pe un astfel de om - fie în trup, fie în afară de trup, nu ştiu, Dumnezeu ştie / Că a fost răpit în rai şi a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască. (II Corinteni 12, 1-4)
La ce sunt bune aceste “cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului să le grăiască” ?
La a canta si a aduce slava lui Dumnezeu.
„Sfânt, Sfânt, Sfânt, Domnul Savaot, plin este cerul şi pământul de mărirea Lui!”
|
Nicușor Gliga 10/3/2017 |
Contact: |
|
|
