,,O CARTE” de Florin Liviu Jianu, primită on line și citită de la A la Z , cu interes crescând
Aceste mici tablete care alcătuiesc cartea îmi vorbesc două limbaje.
Primul, adresat copiilor, demn de toată duioșia și sentimentele calde pe care un om care a cunoscut atâtea preocupări-atracții sportive, ghiumbușlucuri, glorii ,, sărituri peste stachetă” încă din copilărie, reușește să vorbească micului, gingașului cititor. Alegorie și drag sentiment.
Al doilea limbaj se strecoară subtil pe lângă umărul primului limbaj și ușor, ușor, se înăsprește din ce în ce, devenind cu adevărat sfichiuitor, de la tribuna eului propriu revoltat.
Unele tablete sunt înduioșetor de fine, sensibile, cu conotațiile, contradicțiile, hop-urile, întrebările unui copil, dilemele vârstei, curiozitatea pentru ce se petrece după cortină, sau în viitor.
Stilul personal al autorului, stil, dealtfel cunoscut, mă refer la alambicarea lui, m-a făcut atentă la text, -fiind eu, ca cititor--o minge jucată de copii.
Felicitări autorului pentru ideile avansate în sentimente alese, care ar trebui nu numai auzite ci și aplicate, spre fericirea micuților pui de român și a întregului neam, de către cei care s-au erijat în a fi capabili să le hotărască soarta.
Mai văd o adenda de proiecte cu ,, dați un leu pentru Ateneu”. De fapt, dacă s-ar dona lunar de către fiecare din cei douăzeci de milioane de români (de la mic la mare), doar câte un centron, lunar, în caseta milei de la fisc, casetă ce ar trebui inventată oficial, ar rezulta douăzeci de mii de roni, o sumă care ar pune pe picioare un proiect, o familie, un om care și-a trimis o cerere disperată la forurile în drept. (Dară-mi-te cinci roncenți, sau...)
I.C.Visarion a scris cartea utopică ,, Ber Căciulă Împărat”, multe din acele utopii puse în practică ar da ... roade.
Cu stimă,
Melania Rusu Caragioiu
Montreal
|
