Pescărușul
( poem dedicat unei prietene dragi, Mariana Gurza)
șoapta suflă
pe îngândurata mare
zbor sub vânt trecător
pe țărmuri în zare
singuratic, un pescăruș
rătăcit între gânduri
căile sufletului
deschid orizonturi
spre alte zboruri
tu, pescăruș peste ape
planezi ușor
aterizezi încet-încet
pe aripi de timp
destinul tău e cuvântul și zborul
scrii,
pe nisipul sufletului
cu o pană albă de dor
despre valuri, despre oameni
despre lume, despre toate
vise multe, adunate
sub pleoape, ascundeai dureri, tristeți
e noapte
se aprinde un gând
în palme,
un fulg de visare
cântare, visare
aluneci ușor peste ape
privirea se înfășoară în gânduri
val și alt val
prelung peste pleoape
un dans amețitor
atât de pur, de alb
aripi întinse spre zare
visare, chemare
în suflet se deschide o mare
tu, pescăruș peste ape
cu aripi întinse spre cer
plutești peste lume, în versuri
croite de tine, în nopți adânci de visare
versuri duioase, gingașe
tu, pescăruș în zbor peste ape
te-am întâlnit demult, îți amintești
pe lacul acela, la margine de mare
plecai spre alte zări, eu mai croiam o mare
te-am strigat atunci, întâia dată
și m-ai privit mirată
suflet curat, pluteai peste ape
în larg
între cer și mare
ascundeai în suflet o taină
aveai aripi de foc
privirea frângea zarea
valurile au tăcut un pic
ascultând al tău glas, ascultând chemarea
tu, pescăruș peste ape
mângâiai amurgul cu gândul
tu, stea peste ape
cântă valul
un tainic cântec al mării
ușor mângâi depărtarea
pe masă, coala, zgâriată de gânduri
și o pană, albă pană
tu ai plecat în zbor
destinul tău e zborul
să zbori, să zbori
pe aripile luminii
către alte zări
tu, poetă a sufletului
peste mări, peste zări, peste toate
———————————–
|
Viorel Birtu Pîrăianu 10/3/2017 |
Contact: |
|
|
