Cuvântul bine temperat ; Cofetăria românească din Oackville - ON
Casa Romana, aşa se numeşte. O aşteptam de mult, aflasem anul trecut de la magazinul Carpaţi din Mississauga că se va deschide o cofetărie, dar nici prin cap nu mi-a trecut, după aproape un an de aşteptare, că voi avea o asemenea supriză plăcută.
În primul rând că, de când am venit din Montreal în Toronto, acum exact 20 de ani, la 31 august, ziua când a murit prinţesa Diana, n-am întâlnit o cofetărie românească în adevăratul sens al cuvântului. Sigur, magazinele româneşti vând prăjituri, fursecuri, cozonaci şi alte produse de patiserie, dar o cofetărie propriuzisă, cu mese şi scaune, nu văzusem. Şi, sincer, nici nu credeam că voi vedea când aflasem vestea viitoarei cofetării. Mă aşteptam la un magazin de unde să poţi cumpăra prăjituri, cornuleţe, fursecuri, brânzoaice şi cozonaci.
Cofetăria s-a deschis la sfârşitul lui iulie, iar eu am vizitat-o cam după o săptămână. Primul gând, când am intrat în incinta cofetăriei, a fost acela al bucuriei unei regăsiri. Vitrine, mese, scaune elegante, un fel miniatură a celebrului Nestor din vechiul Bucureşti. Gâtuită de emoţia acestei neaşteptate revederi, după o sumară vizualizare a locului, mi-am îndreptat ochii spre galantar. Dacă aş spune că mi s-a tăiat raspiratia, lumea m-ar lua drept o iremediabilă exaltată. M-aş apăra însă, dând ca exemplu celebrele madelene ale lui Proust, despre care ştie toată lumea! Savarine, amandine, ecleruri, cremşnituri (denumite aici şi Napoleon), preferata mea, prăjitura pe care eu o ştiam drept "Tosca" (amandină cu un moţ de frişcă), dar care aici se numea altfel şi multe altele, una mai apetisantă ca alta.
Eram cu o prietenă şi amândouă amuţisem. Ne-a întâmpinat un tânăr cu ochelari, Andrei Antonescu, despre care am aflat că e unul din cei trei creatori ai magazinului. Imediat l-am întrebat de Cristina Macovei, cea care înfiinţase cu ani în urmă magazinul Carpaţi. Era în laborator, (căci laborator e, nu bucătărie!), adică în spate, a chemat-o şi a venit împreună cu partenera ei, Carmen Vasilescu, amândouă zâmbitoare, îmbrăcate în halate albe impecabile. Cristina, pe care o cunoscusem de la Carpaţi ne-a spus că pasiunea ei au fost întotdeauna prăjiturile şi a solicitat-o pe prietena ei, Carmen, să-i fie partenera la acest business. Spre surprinderea, dar şi marea bucurie a Cristinei, Carmen a acceptat, a renunţat la meseria anterioară, a făcut nişte cursuri de patiserie şi iată-le acuma împreună în acest loc. Când le-am fotografiat, Carmen (cea din dreapta) s-a scuzat de micuţa pată de ciocolată de pe halat, era de la crema cu care tocmai a uns nişte fursecuri!
Parcursesem pagina lor web de pe internet (http://www.casaromanasweets.com) pe care am văzut, cu uimire, o tortă numită "Haute Coiffure", reprezentând o fustă cu pliuri. Carmen mi-a explicat că la cursuri au învăţat multe secrete ornamentale. Continuând discuţia, Cristina şi Carmen mi-au arătat şi produsele lor de patiserie, din care eu am încercat pe loc un pateu cu brânză - în formă de merdenea- de care dusesem dorul ani de zile. De fapt, fiind ora prânzului, am aflat că puteam servi o ciorbă, aşa că prietena mea şi cu mine ne-am delectat cu o minunată ciorbă de perişoare.
Mi-am cumpărat pentru acasă câteva sorturi de prăjituri, nişte pateuri cu brânză şi croissante, toate de o calitate impecabilă. Prietena mea a cumpărat nişte fursecuri şi cornuleţe şi mi-a spus că au fost excelente. Oricum, la Casa Romana trebuie să mergi de mai multe ori, nu poţi epuiza toate produsele într-o singură vizită. Când am fost a doua oară am cumpărat un fel de ecler vienez, făcut la mare artă: între două straturi de ecler de formă rotundă cu gaură la mijloc era cremă de vanilie, deasupra un pic de frişcă şi, aici vine delicateţea: nişte "picături" caramelizate de zahăr ars. O splendoare estetică, dar mai ales gustativă!
L-am regăsit acolo şi pe d-l Nelu (baciul care face caș afumat de oaie despre care am scris deja, ȋl cunoscusem la Carpaţi), venise din laborator să aducă o tavă de langoşi cu brânză telemea, la care ne îmbia cu entuziasmul lui legendar, justificat de altfel. Andrei, care era, după cum am înţeles, specialistul în panificaţie, ne-a arătat cu mândrie baghetele, chiflele panini ("dacă luaţi o ciorbă şi un sandwich panini, a doua ciorbă e pe gratis!" ne-a spus) şi alte produse, inclusiv îmbietorii cozonaci cu nuci şi cacao.
Cofetăria e deschisă zilnic de la 8 dimineața la 8 seara, ȋn curând vor face și livrări şi, a treia oară când am fost acolo, tot pe la ora prânzului, m-am bucurat să văd toate mesele ocupate.
Urez acestor simpatici antreprenori mult succes şi, cu aceeaşi ocazie, invit cititorii publicatiei "Observatorul" să viziteze cofetaria. Nu vor regreta, garantez!
"Casa Romana Sweets Boutique", 609 Ford Dr., Unit 2, Oakville, On, Tel: (905) 845 – 6688
|
Veronica Pavel Lerner 9/17/2017 |
Contact: |
|
|
