Incă toamnă
Pe sub dealuri colorate Trec în zbor cu dor de ducă Păsările verii, toate, Spre tărâmuri mult visate. Pe ogoare plâng gândacii Şi se-ascund de-al nopţii frig, Viscolul măreşte paşii, Gândurile mă cuprind. Soarele mă ocoleşte, Norii vor o-mbrătişare, Nucii scutură orbeşte Sâmburi pentru fiecare. Struguri negri lăcrimează În pahare mari cu vin, Trei gutui se balansează Pe creanga unui destin. Peste tot frunze valsează, Se aprind lumini devreme, Sufletu-mi parcă visează Tot privind la crizanteme. Clipa-n clipă rătăceşte Peste-a toamnei bogăţie, Să culeagă se grăbeşte, Mere roşii, să-mi dea mie. Multă linişte-i de-acum Peste lume adunată , Din case răsare fum, Fiu al focului odată. Înc-o toamnă voi petrece Că aşa a fost sa fie Şi aştept curând să plece Ca altă toamna să vie. Toamnă, pentru-a câta oară Vii si pleci din viaţa mea? Iarna-ţi cântă din vioară, Eu te chem pe-o altă stea.
SPERANTA IN TOAMNA
A doua zi de toamna cu jumatati de struguri copti, cu zile care curg in nopti, cu alte haine pe care le porti ma trezeste cand tocmai ma furase somnul catre iarna primaverii mele si imi sopteste: - Vine in curand si vara ta!
ÎMPREUNĂ
Frunza ta copacule în toamnă și creanga ta pustie pentr-un timp, ma acoperă înainte de plecare cu putere, cu iubire, și poate pentru a-mi părea sfârșitul orgolios și oarecum departe, mirosul lemnului tău înspre iarnă mă păzește de sufocare, de singurătatea gândurilor mele, de misterioasele mele vise nebune ce de-o viață au colindat nestingherite prin lume. Cer milă ultimei tale frunze și mă aplec în fața ta precum crengile-ți dezbrăcate... ele cer har și îndurare pentru încă o primăvară iar eu cer liniste și iertare pentru versurile pe care le-am scris prea dulci sau poate prea amare.... Tu alte frunze vei avea curând pe brațele ce azi sunt tăcute și triste, dar eu, o frunză odata desprinsă, mă voi pierde-n lumina de tine trimisă și voi uita că până ieri am mers de mână și ne-am plimbat în doi prin anotimpuri ce ție ți-au lăsat tinerețea în vara cu care am plecat eu, să caut toamna.
SPRE ALȚI ZORI
Acoperă-mă noapte cu întunericul luminii tale și ține-mi mâna în mâna ta, să mai pot apuca și mâine zorii... că prea ma ceartă durerea florii că-i pleacă-n grabă spre antimemorii fiicele și feciorii, că prea aleargă de-o vreme tot înaintea mea... și eu, dupa ei, nu te mai am decât pe tine.
AZI Pâna ieri, doar cerul îmi părea deseori trist... nu apucase să plouă cu stropi de ametist, nu venise încă gerul să îmi ucidă curcubeul destinului afacerist... Azi s-au întamplat toate: cerul mi-a trimis şoapte, ziua m-a dus în noapte să aflu că se poate chiar dacă sunt departe de tot ce-am trait şi de toate câte mi-au spus că-i numai noapte pe strada mea şi că-s aproape de cifra şapte dar fără acte şi fără fapte adevărate...
INSOMNIE I Mi-e somn, şi somnul nu mai vine, şi în nesomn mă tot întreb de-ar fi mai bine să plec din mine, să caut gândul care mă ţine departe de somn şi de tine…
DESPRE FERICIRE Dacă ar fi să-ţi arăt chipul fericirii, ţi-aş trimite un măr înflorit şi te-aş ruga să-l priveşti cu ochii sufletului doar la şapte dimineaţa, înainte de a începe să-ti blestemi viaţa… şi ţi-ar ajunge să fii fericit… că îi este fructul oprit, că pe om din rai l-a gonit, recunoaşte , că este doar mit… şi fii fericit!
CĂUTARE Când nu vorbesc despre ce-mi simte sufletul, par a fi matură… Când plâng, vorbind despre mine sunt din nou copil. Cu sufletu-n gură azi m-am aşezat sfioasă între cer şi pământ căutând să aflu acest amănunt, neştiind că aşa am fost de când sunt: astăzi cer şi mâine pământ… un suflet pribeag fără cer şi fără de cânt, ce caută-n noapte o zi... Şi atât!
SPRE MÂINE I Tulpinile-mi urcă îndrăzneţe spre cer când eu parcă uit că mai am rădăcini adânci, care nu pier nici atunci când e secetă în suflet, aproape mereu… şi nici când unii anunţă că mâine va fi ger peste cerul meu… mă întreb, totuşi, de unde atâta avânt spre lumină în noapte, de unde atâta pământ rădăcina să-mi poarte, de unde atâta curaj inima să mi-o învie, de ma-nfioară seva tulpinilor ţinute-n colivie atâţia ani pe-o insulă pustie, când în aceste cuvinte e numai poezie… vă voi urma cuminte tulpini de viaţă pline, să mergem înainte, spre mâine-n zbor, pe aripi line.
ÎNDEMN Mai pune pe umeri un şal că s-a răcit dimineaţa şi-ntămpină toamna pe deal şi gusta-i în şoaptă dulceaţa… zâmbeşte-i şi bucură-ţi firea c-ai prins-o şi astăzi de mână şi cântă-ţi cu ea fericirea şi-ascultă pădurea cum sună… mai pune-n suflet amintiri că vine-n grabă vântul şi mâine vei afla la ştiri c-a ruginit pământul, că vinul curge în priviri, că plâng atâţia trandafiri şi c-a pierit cuvântul…
|
Iuliana Drăgoi 9/15/2017 |
Contact: |
|
|