Cântec infinit - iubitei mele Maria mea
şaizeci de primăveri albastre
trei poli de toamne plumburii
un fluviu infinit de vreme
ţi-a curs prin ochii verzi-zglobii
te-am aşteptat pe-un colţ de stâncă
ca un pescar - fără năvod
să-mi vii românco, de oriunde
şi să-i dai viei mele - rod
...era o primăvară tristă
ultimii fulgi cădeau în lut
domnul notar şi-a pus ştampila
pe vraja primului sărut
te-am dus în grota mea barbară
să vezi o casă de român
şi-atunci ai devenit prinţesă
şi mi-ai adus vigoare-n sân
din lacrimarii de tristeţe
în palma ta am pus iubiri
şi ne-am încumetat - cu arca
spre marile neduneriri
cu vremea te-ai sculptat în muză
poetul meu îţi e supus
şi zâne bune-ţi cântă-n versuri
ce ţie...nu ţi s-a mai spus
şi azi e ziua ta - MARIA
ca doi copii, pe sub castani
cu gândurile de-a-mpreună
zburăm spre viaţă - LA MULŢI ANI!
|
George Filip 9/7/2017 |
Contact: |
|
|
