Interpretări : Faceti ceva, să le placă si altora!
„Etica nu este nimic altceva decât veneratia vietii.” – Albert Schweitzer
Realitatea pe care o trăim se întinde în spatiu si în timp, în ceea ce a fost si ceea ce este în clipa de fată, si ea necesită o conduită etică din partea noastră.
Etica reprezintă modul nostru de a interactiona cu membrii comunitătii în care trăim. Notiunea de etică vizează totalitatea normelor de conduită (comportament) ce guvernează relatiile dintre membrii unei societăti. Conform dictionarului este „stiinta care se ocupă cu studiul principiilor morale, cu legile lor de dezvoltare si cu rolul în viata socială”.
Ca stiintă, etica ne ajută să cunoastem omul, comportamentul său, si să definim societatea în ansamblul ei. Stiinta eticii are un caracter analitic – se preocupă de cauzele actiunilor noastre, ne spune ceea ce avem de făcut; este însă o stiintă descriptivă – nu ne indică cum să facem, dar este orientată spre actiune, se învată din practică, cu alte cuvinte – văzând si făcând, anumite legi ale bunului simt respectând.
Filozofia etică este disciplina preocupată de ceea ce este bine si rău, corect sau gresit. Toate societătile au avut si au reguli etice care aprobă onestitatea, respectarea promisiunilor, ajutarea semenilor si respectarea drepturilor celorlalti.
Etica este o trăsătură umană universală chiar dacă codul de etică nu este acelasi pentru toti, el prezentând particularităti pentru fiecare societate, organizatie sau chiar pentru fiecare individ în parte. Etica trebuie să însotească întregul proces de luare a unei decizii în toate etapele sale.
O întelegere a eticii este fundamentală pentru noi ca indivizi, pentru că o etică sănătoasă reprezintă însăsi esenta unei societăti civilizate. Etica este fundatia pe care sunt clădite toate relatiile noastre, ea vizând modul de a ne comporta în general unii fată de altii, în comunitatea în care ne aflăm. Trebuie să întelegem că etica nu se referă la legăturile pe care le avem cu alte persoane – toti avem legături unii fată de altii –, ci la calitatea si corectitudinea acestora.
Cu toate că noi, oamenii, în general avem valori si principii diferite, nu înseamnă că nu există standarde etice comune. Acestea reprezintă valori asupra cărora toată lumea este de acord că sunt importante în relatiile interumane, indiferent de locul unde ne aflăm sau cultura căreia îi apartinem. Altfel spus, standardele etice ale unei societăti se regăsesc adesea printre valorile universale, ele reprezentând unitatea în diversitate. Peste tot în lume a fi onest este un lucru important si valoros, dar în culturi diferite, onestitatea poate îmbrăca diverse forme.
Pentru a diferentia binele de rău, acest fapt vizând progresul omenirii, s-a convenit asupra câtorva dintre valorile general acceptate: Onestitatea care reprezintă capacitatea de a spune adevărul si de a te comporta în mod corect în relatiile cu semenii; Respectul care are în vedere recunoasterea faptului că fiecare persoană este valoroasă si ca atare trebuie tratată cu respect; Corectitudinea care presupune ca noi să actionăm în spiritul dreptătii în mod voluntar si nu de teama de a suporta rigorile legii; Responsabilitatea si curajul care presupun capacitatea de a actiona si de a ne asuma răspunderea consecintelor actiunilor noastre. Aceste valori nu constituie inventii ale vremurilor prezente, ele sunt produsul omenirii în întreaga sa existentă. Experienta vietii le-a conturat.
Reamintesc faptul că întreaga viată spirituală a omului este un act care se împlineste continuu, dar nu e niciodată împlinit din punct de vedere ideal. Si totusi nu este posibil să ne oprim la un punct al acestui proces de împlinire, fiindcă omul trebuie să devină purtător al celor mai multe calităti, în special a celor de bază ca cinstea, întelepciunea si cele amintite mai sus. „Omul este un întreg proces spiritual si ca atare el nu este niciodată ceva definitiv împlinit. Omul este om în lucrarea sa de a se face om”, afirma filozoful, sicilianul Giovanni Gentile (1875-1944).
Scriitorul, filozoful evreu francez Henri Bergson (1859-1941) considera că personalitatea noastră creste, se măreste fără încetare; fiecare clipă este ceva nou care se adaugă la ceea ce era mai înainte. Precum o statuie care se slefuieste, as spune. Starea noastră prezentă se explică prin ceea ce era în noi si prin ceea ce actiona asupra noastră cu câtva timp în urmă. O singură clipă poate schimba totul – precum o cioplire gresită a unei figuri cu dalta – , de aceea, cred că trebuie să fim atenti la actiunile noastre. Purtăm cu noi o zestre primită la nastere, dar important este ce îi adăugăm pe parcursul vietii.
Filozoful francez Emile Boutroux (1845-1921) compara mersul lucrurilor în viata noastră cu o călătorie pe mare, în care cea dintâi grijă a navigatorilor este de a evita pericolele si de a scăpa de furtuni, sfortările lor însă, nu se mărginesc la aceasta. Ei au scopul de a ajunge într-un punct si, prin toate ocolurile pe care trebuie să le facă, ei tind mereu către acel punct/scop. A înainta nu înseamnă a scăpa mai mult sau mai putin de pericolele cu care este semănat drumul lor, ci de a se apropia de punctul prestabilit. Dar ce te faci cu oamenii obraznici, impertinenti, lipsiti de bun simt,
chiar vulgari uneori prin declaratiile care le fac pentru a părea deschisi, sinceri, si al căror scop este contrar principiilor etice?
Scriitorul antic grec cu numele de Esop (620 î. H.-560 î. H.) cunoscut pentru fabulele lui – despre care se spune că ar fi fost sclav, dar fiind atât de destept încât răspundea stăpânului său la fiecare observatie primită cu câte o pildă comică, dar de bun simt, ceea ce l-a determinat pe stăpân să-l elibereze din sclavie – , Esop deci, spunea: „Oamenii netrebnici din fire, chiar dacă îsi schimbă starea, nu-si schimbă firea”. Este cazul pseudo-intelectualilor nostri ajunsi în functii de conducere, la care deficitul de inteligentă este suplinit de impertinentă, si care doresc ca sefii justitiei să stea la cheremul lor, al celor care au încălcat de nenumărate ori legile justitiei, spatele fiindu-le asigurat de banda de mafioti. Asta da, impertinentă! Se vrea – bine zis! – „castrarea” justitiei: „numirea politică a procurorilor-sefi (procurorul general, adjunctul acestuia, sefii DNA si DIICOT), de către ministrul Justitiei, prin scoaterea din joc a presedintelui României; trecerea Inspectiei Judiciare (care îi cercetează disciplinar pe magistrati) de la CSM la Ministerul Justitiei, adică subordonarea ei politică; spargerea DNA, prin înfiintarea unei alte directii care să preia dreptul exclusiv de a ancheta magistrati”. Dar să fim mai optimisti si să sperăm totusi că cineva îi va pune la punct, le va inocula „serul” bunului simt, după care îi vor aseza în „băncile” lor, cele ale repetentilor.
„Poate că etica este o stiintă care a dispărut din toată lumea. Nu-i nimic, trebuie s-o inventăm din nou”, spunea scriitorul argentinian Jorge Luis Borges.
Vavila Popovici – Carolina de Nord
|
Vavila Popovici 9/1/2017 |
Contact: |
|
|
