Cinstire Limbii Române
31 august – ZIUA LIMBII ROMÂNE – sărbătoare a identitătii şi demnitătii poporului român de pretutindeni
Cuvine-se cinstire, din plinul inimii comorilor de frumuseti ale limbii noastre române şi o adâncă plecăciune slujitorilor ei de ieri şi de azi, în mod special, în ziua de 31 august, a fiecărui an, una dintre cele mai spiritualizate sărbători ale neamului nostru.
Ce poate să fie mai frumos şi mai important pentru noi, decât graiul maicii noastre, acea suflare în care ni se topeşte sufletul, graiul viselor şi al împlinirilor noastre?!
O străfulgerare de gând şi o emotie deosebită ne încearcă, privind în urmă cu mai multe secole, la făuritorii limbii noastre, la moşii şi strămoşii noştri, tăranii de la vatra tării, trăitori în mirificul spatiu mioritic. Le pretuim grija cu care au păstrat-o şi darul cu care au înfrumusetat-o de-a lungul timpului, ajungând în zilele noastre în toată strălucirea ei, o limbă vie şi puternică, aptă să exprime, să unească şi să ne definească identitatea. Cu aceeaşi pretuire şi răscolitoare emotie, privim în urmă la scriitorii şi oamenii culturii noastre, nume mari sau mai putin cunoscute, dar cu totii şlefuitori ai comorilor de nepretuit ale graiului moştenit "din adâncuri înfundate".
De-a lungul veacurilor, s-au spus frumoase şi emotionante cuvinte despre virtutile limbii române. Îl amintesc doar pe genialul nostru poet, Mihai Eminescu: "Limba este însăşi floarea sufletului etnic al românimii."
În zilele noastre, pentru deosebita ei importantă, Ziua Limbii Române este marcată şi în comunitătile de români aflate în alte tări, răspândite în lumea întreagă, atrăgând atentia asupra importantei păstrării calitătii limbii române şi sprijinindu-i pe români să-şi păstreze cultura şi identitatea natională. Aceste manifestări nationale şi internationale îşi propun să-i unească în Ziua Limbii Române pe cei care vorbesc şi simt româneşte şi le dau ocazia de a ne reaminti că “limba română este patria mea” (Nichita Stănescu) şi că “limba noastră-i o comoară” (Alexei Mateevici).
Multe şi felurite sunt manifestările cu acest prilej, desfășurându-se printr-o serie de evenimente culturale, cu caracter evocator sau ştiintific, manifestări de înalt patriotism, de regăsire a rădăcinilor. O sustinere valoroasă se datorează slujitorilor limbii române. Literatura, artă a cuvântului, îşi are rolul său bine determinat pe scara evolutiei umane. Starea de gândire, lăsată la voia întâmplării, nestructurată, duce la grave erori și literatura, printre altele, asta face: ordonează și înnobilează ideile. În această zi aniversară, cuvine-se să amintim măcar câte ceva din efortul celor care, astăzi, slujesc cu dragoste limba noastră.
Internetul, punând stăpânire pe întreg mapamondul, a reuşit să dea un suflu puternic comunicării scrise. Au apărut nenumărati slujitori ai limbii şi literaturii noastre, scotând la lumină cărti, reviste literare şi de cultură, multe dintre ele în oraşe mai mici, aflate în toate provinciile tării, reviste remarcabile, din care nu mai desprindem iz provincial. Jurnalismul, din ce în ce mai mult, e implicat în fenomenul de creatie literară. Abundă numărul mare de antologii, dictionare şi scrieri în limba română şi traduse peste tot în lume, făcând cunoscută frumoasa noastră limbă şi bogătia culturii noastre nationale. Pentru ca scriitorul să nu rămână singur prin lume, au prins viată multe societăti, asociatii literare, cluburi, întâlniri, grupări de scriitori mai talentati sau cu mai putin talent, dar toti făcând efortul să redescopere ideea de frumos, toti arzând de dorinta să depăşească pe cei dinaintea lor. În spatele acestor remarcabile realizări stă multă muncă. Dar actul creativ este mai mult decât o muncă, e o stare de spirit deosebită, o ardere interioară izbucnind ca o tesătură a luminii, pe care o trăieşti nu pentru bani, ci pentru că, altminteri, nu se poate.
Nu e uşor, în zilele noastre, să fii slujitorul limbii şi culturii noastre. O astfel de muncă, făcută cu mult efort şi multă seriozitate, nu e sustinută şi de cei care n-au avut interesul să-şi construiască o fereastră prin care să vadă ce datorii au fată de cultura neamului nostru. Munca aceasta, în cea mai mare parte a ei, este făcută prin voluntariat, încât te întrebi ce îi face pe unii semeni să dea o asemenea trântă? Răspunsul poate se găseşte în dramul de „nebunie” a celor însetati de frumos, cu prea plinul inimii gata să dăruiască. Eu înteleg bine această formă de „nebunie”, fiindcă mi-am tipărit toate cărtile pe banii din pensia mea şi le-am făcut cadou cu dragă inimă. Multumirea se află pe alt tărâm, undeva într-o aură de mister, într-un miracol pe care nu-l pot întelege decât cei care îl trăiesc. Asupra acestui fenomen, merită să se aplece mai multi cercetători.
Pentru toti cei care acum sunt aplecati asupra comorilor limbii noastre, slujind cu sfintenia cu care te apropii de altar, le dorim să fie binecuvântati pe măsură, iar Limbii Noastre Române, îi dorim să înflorească și să dăinuiască în vecii vecilor.
Iar pentru cei interesati de promovarea limbii române pe aceste memleaguri canadiene le recomandăm rubrica evenimente culturale de pe site-ul observatorul.com
|
Elena Buică / Pickering 8/30/2017 |
Contact: |
|
|
