Povestea bunicilor
Povestea mea incepe cu „A fost odata,ca niciodata,
Ca daca n-ar fi fost,nu s-ar fi povestit” .
Un baiat,ca mine sau ca tine,a cunoscut o fata
Frumoasa,asa cum se cuvine,de care s-a indragostit.
S-au iubit,s-au casatorit,caci asa sunt povestile de alta dat,
Au avut copii,care au crescut la randul lor frumos
Si-ntr-o zi,copiii fiind maturi,au considerat,
Ca-i timpul sa-si urmeze destinul lor ambitios.
S-au nascut nepoatele si ea si el au devenit bunici.
Bunicii au fost din ce in ce mai mult solicitati,
Ba sa-i ajute,sa aiba grija de cele mici,
Ba sa inlocuiasca parintii,cand ei erau plecati.
Anii au trecut,precum a zilelor insiruire-n saptamana,
Iar ei,bunicii,se intalneau din ce in ce mai rar.
Si la un moment dat,fara nici o vina,
Viata lor trecea pe langa ei,monoton,dar nu-n zadar.
Vorbeau mai mult la telefon,cu sufletul pribeag si obosit
Si de vazut,mai mult se-ntalneau doar la calculator.
Iar zilele si lunile treceau banal si-obisnuit
Si-n ochii lor,o lacrima se prelingea de dor.
Visau la o discutie banala,cu o cafea in fata,
Sau isi imaginau cum se plimbau la brat,alene
Si se trezeau mai singuri in orice dimineata,
Cu visele visate-n noapte,printre gene.
Povestea mea nu se sfarseste,ci doar continua mereu,
Asa precum e mersul vietii noastre, fara de sfarsit.
Povestea mea-i povestea bunicilor ce-si ajuta la greu
Copiii,sa duca mai departe destinul implinit.
Stau…
Stau si număr a orelor curgere,
În clepsidra timpului efemer
Si-n ochii mintii imi vin aducere
Aminte,de noi doi si sper.
Stau pe un colt de univers părăsit,
În care timpul a uitat sa curgă
Si trupu-mi îl simt usor obosit,
De drum si de linistea adâncă.
Stau gândind la ziua de mâine,
Cu vesnice plecări,renuntări,părăsiri
Si genele-mi sunt grele si-mi vine
Să caut sosiri,îmbrătisari,regăsiri.
Stau doar fizic,gândirea-mi e o fugă,
Stau cu mintea-mi visând la nemurire,
Stau si-astept ca mâine să te-aducă,
Stau strângând în inimă iubire.
Te iubesc
Cand citesti o carte ce sufletu-ti inmoaie
Si melancolia te cuprinde,visele te napadesc,
Inchide ochii si imagineaza-ti ca-n odaie
Sunt langa tine si-ti spun: Te iubesc.
Cand te uiti la un film de iubire si dor
Si inima iti bate in ritm nebunesc,
Asteapta sfarsitul,cand din ecran eu cobor,
Te strang in brate,spunandu-ti: Te iubesc.
Cand uneori in noapte te trezesti,singura fiind
Si amintirile reci in minte-ti navalesc,
In gand sunt cu tine,cu dor te cuprind
Si-ti pun o sarutare,spunandu-ti: Te iubesc.
Cand o lacrima iti curge si inima ti-e grea,
De tot ce ti-am facut atunci cand eu gresesc,
Te rog gandeste-te ca langa tine eu as vrea
Sa fiu,sa te strang si sa-ti spun: Te iubesc.
Oriunde si oricand nesiguranta de va veni la tine,
Facandu-te sa-ti spui „nu te cred,ma-ndoiesc”,
Te rog,gandeste-te mereu la mine
Cu o floare-n mana,spunandu-ti: Te iubesc.
Eu sunt bolnav
Eu sunt bolnav cand soarele apune
Si noaptea se prabuseste peste mine.
Eu sunt bolnav cand inima imi spune,
Ca ziua,dupa noapte,nu mai vine.
Eu sunt bolnav cand vad copii plangand
Si lacrimile lor ma umplu de tristete.
Eu sunt bolnav cand vad pasarile zburand
Spre zari mai calde,sa nu inghete.
Eu sunt bolnav cand simt rautatea omeneasca
Si uratenia ei ma face sa plang.
Eu sunt bolnav si-as dori sa se opreasca
Razbunarile si raul sa-l infring.
Eu sunt bolnav cand singur imi vorbesc
Si in oglinda ma amagesc ca suntem doi.
Eu sunt bolnav cand nu pot sa te iubesc,
Sa fi langa mine,sa fim amandoi.
|
Sabin Bobos(Bubu) 8/26/2017 |
Contact: |
|
|
