TTC – un inedit promotor al artelor în Toronto
Fie cat ne aflam pe ruta noastră obisnuită către locul de muncă, scoală, sau alte activităti care fac parte din rutina noastră, ori ne aflăm într-un moment de relaxare, îndreptându-ne către o arie înverzită a orasului sau un obiectiv turistic, este foarte probabil că vom apela la mijloacele de transport în comun – acele mijloace pe care poate adesea le criticăm în graba noastră cea de toate zilele si pe care încercăm câteodată chiar să le evităm în favoarea confortului oferit de masinile personale.
Ca utilizator (si beneficiar) de aproape douăzeci de ani al mijloacelor de transport canadiene, am evoluat, as putea spune, de la un călător adesea frustrat (realizez acum, nu din pricina unor servicii inadecvate, ci din cauza stilului de viată al acestui secol, generator perpetuu al nevoii imperioase de a te grăbi), la un călător senin, ce încearcă să îsi valorifice timpul petrecut în autobuz sau în metrou.
Am folosit cu totii, desigur, acest timp liber (ce lux neasteptat!) pentru a ne culturaliza (citind poate cel mai recent roman la modă), informa (parcurgând stirile din gazete), educa (studiind diverse manuale), asculta muzică, socializa (conversând cu membri ai familiei sau cu diverse cunostinte), si chiar pentru a ne odihni (cele zece-cincisprezece minute de somn “ciupite” în metrou făcând adevărate minuni în ceea ce priveste regenerarea sistemului nervos).
In clipele care ne rămân după activitătile enumerate mai sus, ne lăsăm poate privirea să se plimbe pe peretii metroului sau ai autubuzului, pentru a distinge, printre reclamele pe care ne-am obisnuit să le ignorăm, imagini sau texte de altă natură, a căror menire este să ne îmbogătească cultural.
Proaspăt sosită în Canada, obisnuiam să mă delectez cu poeziile din seria “Poetry on the Way”, lansată, de altfel, chiar în anul sosirii mele în Canada, si, din păcate, sistată în 2012, după 14 ani de existentă.
Acele scurte poeme pline de întelesuri mai adânci, afisate în metrou sau în autobuze, după modelul unor initiative similare din Londra, New York, Roma si Dublin, întrerupeau monotonia călătoriei si deschideau o nouă perspectivă asupra culturii locale, pe care pe atunci abea învătam să o cunosc.
“Sketching the line” este o altă initiativă promovată de TTC, constând în publicarea, tot sub formă de afise, schitelor a diversi artisti, schite ce trebuie create în aria TTC-ului (statii, trenuri, etc.), si care trebuie să reproducă scene legate de transportul în comun.
Nu rare au fost momentele când am admirat îndelung aceste superbe schite, ce surprind, cu multă măiestrie, complexul micro-univers al vagonelor de metrou sau tramvai, în care, vrem nu vrem, ne petrecem o mare parte din viată.
Călători citind, dormind, muscând cu poftă dintr-un sandwich, ascultând muzică - scene familiare din viata noastră, posturi în care poate ne-am aflat si noi adesea – imagini surprinse cu mult realism si, în acelasi timp, cu o profundă notă de umanitate.
Adăugăm la acestea si programul “TTC’s Subway Musicians”, cu o vechime de 35 de ani, program care oferă, o dată la trei ani, în baza unei auditii, un număr limitat de licente (75) celor interesati (si calificati) pentru a se produce, cu voce si/sau acompaniati de un instrument muzical, în fata audientei constituite din publicul călător.
Toate acestea initiative, alături de faptul că TTC-ul este acela care ne aduce, adesea, la locatia unui spectacol de operă, balet, teatru etc., fac din această institutie, atât de familiară tuturor, un adevărat si incontestabil promotor al artelor.
|
Eliza Ghinea 8/25/2017 |
Contact: |
|
|
