Pelbart de Timisoara,- Scurtă monografie
Despre PELBART de Timisoara, marcantă personalitate umanistă din a doua jumătate a secolului al XV-lea si începutul secolului al XVI-lea, sursele vremii afirmă că atât de amplă a fost cultura răspândită de opera lui pe cât de bogat si de lung este cursul Fluviului Dunărea.
Pentru a putea întelege această mare personalitate a cărei origine etnică a fost disputată de-a lungul veacurilor ca apartinând poporului german, sau maghiar, el însusi semnându-se când era student, Pelbartus de Timisoara, după orasul său natal, trebuie să ne referim la epoca în care a trăit si a creat, având totodată în vedere marea răspândire si importanta operei sale pentru patrimoniul culturii.
După,,distrugerea” avarilor, odată cu venirea colonior germani, cultura germanilor a început să strălucească la sfârsitul evului mediu, în toate teritoriile de-alungul cursului Dunării si în tara noastră, fiind eclipsată numai de aparitia turcilor.
Cetatea Timisoara manifestând în cultură puternice inflente slave, a asimilat în secolul al XIII-lea si al XIV-lea si influentele culturii germane propagată prin casta grofilor, unele izvaore afirmând aci existenta unui patriciat, chiar dacă nu era pe teritoriul Germaniei.
Situatia oarecum bună din acea epocă, de care s-au bucurat cetătenii de origine maghiară, atestă acest lucru. La dezvoltarea Timisoarei au contribuit asa zisa mică industrie, comertul, circulatia mondială puternică, În aceste conditii de drumuri de întretăiere europene deschise, interferentă de cultură si de bunăstare, Ordiul Franciscan s-a constituit într-o puternică misiune internă, căutând să strângă cât mai multi adepti. Din rândul celor mai vestiti franciscani făcea parte si Oswald Pelbart, cunoscut sub numele de Pelbartus de Timisoara, despre ale cărui lucrări istoricii spun că au avut o imensă răspândire si au găsitde-a lungul secolelor, iar umanistul autor Pelbartus ocupând în acea perioadă un loc de frunte printre cei mai renumiti bărbati învătati de pe teritoriul tării noastre.
Nasterea lui Pelbartus ,,cade” în anul patruzeci, secolul al XV-lea, data nu se cunoaste exact, în epoca descoperirii tiparului. Faptul că este născut în Timisoara este atestat în semnătura lui ca student: ,,Pelbartus de Timisoara” si de ,,Scriptores O.Min.Rec.Pr.Lucas Vaddingus, Romae,1650., prin care se scrie că Pelbartus a fost un timisorean si că ,,orasul său a fost sub ocupatie turcească; un oras situat nu prea departe de Transilvania”.
Oswald Pelbartus provenea dintr-o familie înstărită, învătând primele notiuni de la preotul familiei, desăvârsindu-i-se apoi o educatie aleasă. Neexistând în apropiere o universitate, s-a înscris la Universitatea din Krakau (Kracovia) studiind printre alte discipline si teologia.
În anul 1463 el apare pe lista bacalaureatilor, desi nu a fost găsit pe alte liste ale stidentilor facultătii de teologie. Aceasta ne face să ne gândim la faptul că ar fi putut studia la altă universitate pe parcurs, dar si la faptul că din acea epocă îndepărtată până la noi au răzbătut foarte putine urme scrise.
Nu se cunoaste data intrării lui Pelbartus de Timisoara în Ordinul Franciscanilor, dar se stie că după o sedere mai îndelungată în Polonia el a intrat ca provenind din Timisoara, în Mănăstirea Ozora (oras în Banatul sârbesc), mănăstire initiată de Papa Martin al V-lea, fost Pius de Ozora.
În 1483 Pelbartus ocupă un loc important în rândul eruditilor din ordiul franciscan. Se presupune că a functionat ca profesor în orasul OFFEN (Buda).
Tot în această perioadă i-a apărut si prima lucrare al cărei manuscris s-a găsit la biblioteca din EISTADT, lucrare începută probabil în 1471. Lucrarea, se subîntelege, este un incunabul purtând titlul de ,,Stelarium” si având următorea mentiune: ,,Author hujus libri videtur esse Pelbartus de Temeswar, Ord. Minorum qui dedicavit librum similem Sixto IV Pontifici, anno 1471”.
Înainte de 1498 nu i-a apărut lui Pelbartus nici o lucrare tipărită.
În Editura lui Ryman de Oringaw, H.vonGran din Hagenau îi va tipări Ciclul ,,Sermones” cu volumele ,,De Sanctis”, ,,De Tempore”, ,,Quadragessimales”, ,,Stellarium”, iar în 1503 primul volum din ,,Rosarium”= ,,Aureus Rosarium theologicum”, iar în 1504 ,,Expositio in Psalterium hymn”. Începând din 1504 au apărut până în 1508 toate cele patru volume din ,,Rosarium”
La aparitia celui de al treilea volum al Ciclului ,,Rosarium” autorul se îmbplnăvise si înainte de a fi terminat volumul IV, Pelbartus de Timisoara a murit la Mănăstirea Umberg ( Onumberg, Umberg, Baia de Aries, denumirea folosită sub ocupatia străină, după anumite date aflate din documente de prin anul 1391. Alte surse afirmă că Pelbartus a murit în 1514 la Buda). Mănăstirea Umberg era mănăstire franciscană apartinătoare de OFFEN(Buda), Necunoscându-se exact data mortii sale, s-au folosit datele aproximative ale aparitiei acestui ultim volum apărut în 1508.
Lucrarea sa a fost continuată de un discipol al său, Oswald de Lasko, vicar. Această lucrare este cunoscută în ,,Cronica provincială din Kneiss: ,,S. 250”.
Toate lucrările i-au apărut în localitatea Augusta Vindelicorum (Augsburg), doar editiile mai târzii, 1586-1594 au apărut la Venedig (Venetia) si Brescia.
La cresterea popularitătii personaitătii care a fost Pelbartus de Timisoara printre cei care au contribuit a fost si J.Ryman de Oringaw, despre care contemporanii săi spuneau că este cel mai important librar al natiunii germane si trebuie respectat si cinstit acest librar inteligent cu aceeasi mândrie ca si H.Gran care a corectat, plin de miestrie, aceste lucrări, iar pentru amândoi merită să fie citat versul lui Virgiliu: ,, Semper honore meo, semper celebrabere donis”.
Multele legături si cunostinte pe care le avea Ryman l-au determinat de a nu avea un domiciliu stabil la Oringaw, având în diferite centre o serie de tipografii, ajungându-se ca si oficina venetiană a lui Pot Lichtenstein să-l servească si pe Pelbartus. Împreună cu maestrul tipograf H. Gran lucrau si abati franciscani, urmărindu-se si faptul ca prin legăturile franciscanilor să ae obtină numeroase comenzi. Din alt punct de vedere franciscanii urmăreau si ridicarea meritului ordinului lor.
Calitatea lucrărilor sale era dată si de marele număr de oameni instruiti care lucrau în tipografii, un exemplu oferindu-l Wolfgang Amst, licentiat al Universităâii din Frankfurt si prieten al umanistului Ulrich von Hutten.
În ceeace priveste tiparitul oprelor lui Pelbartus, pentru vremea aceea, la putin timp după descoperirea tiparului, este impresionant totalul operelor sale părând a fi însumat 50.000 ( cincizecu de mii) de volume. În ciuda acestui mare număr de volume răspândite, s-au găsit ulterior foare putine volume în mănăstirle franciscanilor si aproape deloc în Ungaria si Transilvania, un motiv pentru noi de mândrie-Biblioteca Judeteană Timis-Timisoara, detinând un exemplar din iclul Sermones: ,,Pommerium quadragessimale” . Operele sale atât de valoroase se cumpărau aproape de sub teasc pentru marele lor răsunet laic si pentru marea lor popularitate.
SItuatia grea a poporului din vremea când scria Pelbartus transpare si în Istoria Ungariei, scrisă de istoricul Klein. Era perioada în care Ordiul franciscan lupta împotriva păgânismului, mai precis, a impilatorului otoman.
Operele lui Pelbartus de Timisoara au fost preluate si transpuse în cronicile maghiare în care au fost incluse zeci si sute de pagini. Predicile si Legendele,în special, iar faima lui a crescut atât de mult încât poporul a început să-i atribuie si versuri si lucrări anoime.
Cert este că Pelbartus si-a câstigat o mare popularitate adresându-se în oprele sale poporului, luptând pentru egalitatea în drepturi a tuturor popoarelor, chiar dacă aceasta o spunea mai voalat, exprimându-se într-un limbaj accesibil întelegerii poporului, ( desi predicile erau redactate si expuse în limba latină, aceasta întârziind oarecum pătrunderea în masele largi).În expunerile sale , pentru destindere si captarea atentiei, Pelbartus mai presăra deseori câte o scurtă satiră.
Umanistul Pelbartus est considerat si ca un făuritor de limbă literară, stiind să se ferească de forma prozaică, iar ideile sale si profunzimea sentimentelor sale, vederile sale umaniste l-au apropiat de iluminism
Pentru aceste motive în literatură a pătruns afirmatia că vederile sale pentru epoca sa au constituit ceeace mai târziu a realizat Dimitrie Cantemir.
Biblioteca Judeteană Timis -Timisora, numără printre valorile sale de patrimoniu cartea lui Pelbartus de Timitoara, postincunabulul: ,,Pommeriu, quadragessimale, Augsburg, 1502, în care pe prima pagină se află o gravură care îl reprezintă pe autor
Bibliografie”
1. Horvath Cyrill, Temesvari Pelbart és Codexeink, Budapesta,1891, 48 p.
2. Szilagy Sŕndor, A mŕgyar nemzet Torteneto,vol. IV, Budapesta, 1896, p. 547,
3. Wettel F. Biographische Skizzen, Temeswar, 1908, p. 86-103
4. Flocon A., Universul cărtii, Bucuresti, 1976, p. 167; 169.
5. Revay Lexikon, Budapesta, 1922, vol. 15, pag 17 ; vol. 14 pag 650
6. Pommerium quadragessimale Fratris Pelbarti Ordinis Sancti Francisci ( Augsburg, 1502)
Nota.
Materialele consultate se găsesc deasemenea în fondul de carte al Bibliotecii Judetene Timis- Timisoara
|
de Melania Rusu Caragioiu / Montreal 8/22/2017 |
Contact: |
|
|
